The day I stopped running

Era o sambata ploioasa si trebuia sa merg la nunta unor prieteni. Era prea frig pentru rochia rosie lunga de matase, insa nu am avut chef sa port altceva. Intotdeauna ma imbrac prea subtire...Conduceam incet prin ploaia deasa care se transforma usor in lapovita si ascultam asta. 

Eram, ca de obicei, in lumea mea. Strazile erau pustii si vantul involbura ploaia de primavara. Am trecut pe langa locul meu de suflet si mi-am amintit ca a trecut ceva vreme de cand am fost pe acolo, asa ca am decis sa opresc 10 minute. Curtea era pustie, copacii verzi si bancile ude si cuminti parca ma asteptau. Raman cu balerinii de condus, imi trag pe mine o geaca cu gluga pufoasa si alerg prin ploaie, tinandu-mi poalele rochiei, sa nu le ud. 

Inauntru e semi-intuneric, cald si liniste. Sarut icoana albastra si raman in meditatie cateva minute. Rochia rosie mangaie covoarele groase pe masura ce ma indrept spre iesire.

Cobor scarile in graba si strabat curtea in fuga, incercand sa evit sa ma ud prea tare. Cand ajung la poarta, il vad. E acolo, cu masina oprita pe avarii, sta si ma priveste in timp ce ploaia ii curge siroaie prin par, pe fata si pe haine. Ma priveste impietrit - ma opresc in fata lui. Imi spune ca mi-a vazut rochia fluturand cand am intrat si a oprit sa vada daca sunt intr-adevar eu. Eu stiu ca de fapt mi-a vazut masina parcata in fata, dar tac, fiindca prezenta lui ma umple de bucurie. Imi spune sa merg cu el in restaurantul de alaturi, sa bem un ceai si sa vorbim. Ma ia de mana si il urmez ca teleghidata...nu vreau decat sa ajung la caldura.

When in Vienna...

Marti seara am ajuns la aeroport cam devreme, dar Blue Eyes era deja acolo - ca intotdeauna, si oriunde, e primul care vine. Punctualitatea lui e chiar enervanta cateodata... Il scanez dintr-o privire - camasa crisp cu dungi fine bleu, si sweater cu nasturi mari, de un mov inchis, pantaloni casual - soarbe cu inghitituri mici dintr-un expresso scurt si face ultimele ajustari la una dintre cele 2 prezentari pe care le va sustine. Ii zambesc cand ma asez langa el, si imi aduce un ceai verde - stie ca nu beau cafea.

Peste 2 ore suntem deja imbarcati si il vad agitat...apoi imi amintesc care are aviophobia. E prima oara cand zburam impreuna si nu stiu cum o sa se manifeste...imi zambeste crispat si isi lipeste capul de spatarul scaunului, cu ochii inchisi. Ne pregatim sa decolam si ii vad mana inclestata pe bratul dintre scaunele noastre. Eu iubesc senzatia de gol in stomac pe care mi-o da zborul, insa agitatia lui incepe sa ma agite si pe mine, asa ca incep sa turui despre orice subiect imi vine in minte - si eu nu sunt o persoana care vorbeste mult si degeaba :-). Dar acum il intreb o mie de lucruri - despre colegii nostri din Vienna, despre prezentarile lui, despre prezentarea mea, despre animalele pe care le-am avut fiecare, cum au murit, despre cartile citite, despre Cirque du Soleil :-), despre ultimele filme vazute, si tocmai cand ii povestesc cu patos finalul lui "El secreto de sus ojos", realizez ca suntem deja in aer de cateva minute si el pare mai relaxat. Totusi, cere un whiskey pentru el si vin rosu pentru mine, apoi imi atinge mana si imi sopteste la ureche: "Stiu ce incerci sa faci si apreciez, chiar ma ajuta". Ii zambesc din nou si ma afund in scaunul meu, incercand sa atipesc putin. 

Cand ma trezesc, ochii lui sunt pironiti pe mine...what is this guy thinking??

La Vienna este frig, extrem de frig, atat de frig incat a 2-a zi imi cumpar un pulovar gros, si un sal pufos de care nu ma mai despart 3 zile. Ziua nu avem pauze mai mari de 10 minute, seara mergem cu colegii la cina si apoi in club (n-am putut sa ma fofilez de mersul in club...), reusesc sa dorm doar 3 ore pe noapte, oboseala se acumuleaza. 

In prima seara, dupa cateva pahare de vin, Blue Eyes devine awfully friendly, cum se intampla de fiecare data...sare ca un dulau la gatul oricui se apropie de mine, ma protejeaza, se asigura ca sunt imbracata suficient de gros, ma trimite inapoi in camera sa imi schimb pantofii cu toc cui cu care am stat prin hotel cu cizmele mai calduroase, he's being very bossy and protective. Nu ma scapa din ochi nici o clipa, eu dansez cu o parte din colegi, cu el nu pot, pur si simplu nu pot sa ma simt in largul meu dansand cu el...

Si la fel ca la ultimul eveniment, la un moment dat renunta la controlul de sine, ma ia de mana din mijlocul unei conversatii, si ma duce pe ringul de dans. "Iarasi nu dansezi cu mine?", imi suiera printre dinti, in timp ce se lipeste tot de mine, cu o mana ma strange de talie si cu cealalta imi desface degetele mainii drepte, pentru a si le strecura pe ale lui printre ele, intr-un mod electrizant. Hell, asa ar trebui sa danseze seful cu tine? For sure not...

Ma uit la cei care danseaza in jurul nostru si este o distanta de cel putin 20 cm intre ei, in timp ce noi suntem imbratisati de-a dreptul...Incerc sa imi pastrez mintea limpede si sa imi amintesc ca are o iubita care il asteapta acasa si eu n-as putea in vecii vecilor sa am distrugerea unei relatii pe constiinta (pentru ca stiu cum e sa fii on the other side...), plus ca I really don't need this kind of mess at work...Dansul se termina, el imi saruta mana si imi multumeste, in timp ce ma priveste cu ochii lui schimbatori, care acum au devenit albastru inchis...

Vreau sa nu mai vad ochii astia, vreau sa ma intorc la hotel si sa dorm pana mi-i scot din minte. Ii spun ca plec, fiindca sunt obosita, si imi raspunde pe acelasi ton autoritar ca nu plec nicaieri singura. Il roaga pe un alt coleg sa ma conduca si dupa ce ii spune de 2 ori sa aiba grija de mine, plec infasurata in paltonul meu de printesa si in salul alb pufos vienez, pasind in tacere alaturi de colegul meu austriac, si doar zgomotul tocurilor mele se mai aude pe piatra cubica.

A doua zi dimineata, Blue Eyes ma ignora complet la micul dejun si imi evita privirea. Intru in sala de conferinte si ma asez pe un scaun pe ultimul rand, cu laptopul in brate, nervoasa pe mine si pe intreaga situatie. Intra si el, dar nu se aseaza nicaieri, se foieste in picioare undeva in spatele meu, plimbandu-se cu mainile incrucisate pe piept si ii simt privirea patrunzatoare in ceafa. Dupa cateva zeci de minute in care ma chinui sa ma concentrez la ce lucrez, se apropie si imi sugereaza o mica modificare...mda, bineinteles ca esti cu ochii pe tot ce fac...

Ii dau dreptate, si ma intreaba daca m-am odihnit suficient. Ii spun ca aproximativ, iar el imi raspunde ca nu a prins decat 2 ore de somn si a baut deja 2 cafele...Bineinteles ca se lamenteaza, prezentarile lui decurg brici, ca intotdeauna, chiar si cu alcool in sange.

A doua seara o lasa mai moale, dansam din nou, dar nu imbratisati de parca ar fi ultima zi de pe pamant si noi ultimii doi supravietuitori...Imi sopteste la ureche: "Ce-mi faci tu mie, Eva?", dar nu mai asteapta raspuns (care oricum nu ar fi venit), imi saruta din nou mana drept multumire pentru dans si merge la culcare.

Luni cand ne vom revedea la birou el va redeveni his usual over-demanding bossy self si eu my usual cold professional self...

  

 
 

Hai sa invatam niste gramatica...

...inainte sa dam astfel de sms-uri (mai ales unei persoane pe care doar am cunoscut-o): "Vrei sa vi pe la mine...?" Huge turn off...Deci nu.

What would you have done?

Ce inseamna hartuire sexuala la noi in Romania? Cat de mult inseamna prea mult? Si cat de multe aluzii poti permite de dragul pastrarii unui context social?

Sa ne intelegem, eu cu persoanele straine sunt rece, foarte rece. Ca sa ii pot permite cuiva o aluzie sau o glumita cu tenta sexuala trebuie sa il cunosc bine de tot, altfel ii dau peste nas de nu se vede. Cineva mi-a zis ca sunt stuck-up. Probabil ca sunt.

X este coleg de serviciu cu mine. Si nu orice coleg, sa zicem ca este a 2-a persoana ca importanta din companie, dupa directorul general. X este un barbat destul de aratos, are 40 si ceva de ani, o familie cu 2 copii superbi, o casa in Bucuresti si una la munte, vreo 3 masini de clasa F, si cam tot ce si-ar putea dori un barbat de varsta lui. Si totusi, se pare ca nu ii este de ajuns. Pentru ca X gaseste o mare placere in a-si pipai colegele, in a le imbratisa, mangaia, pupa, a le face aluzii sexuale fatis si tot tacamul. Are 2 stari/masti/fete - una de business man - impecabila, si una de libidinos - execrabila. 

Initial aveam prejudecati si credeam ca le pipaie doar pe anumite colege - mai hlizite - ca sa spun asa? My mistake. Pe mine prima oara cand m-a luat in brate am facut ochii mari si mi-am strans bratele pe piept. Si m-am hlizit. De jena. 

De atunci am incercat sa il evit, cand observam ca intra in starea cu numarul 2. E cam greu totusi, pentru ca trebuie sa interactionam destul de mult job wise.

La petrecerea de Craciun bineinteles ca a facut mai rau ca de obicei - s-a frecat de toate femeile, a dansat cu majoritatea, si oricat am incercat sa ma fofilez, nu am reusit.

Socul meu cel mare a fost cand, dupa ce am reusit sa scap de dansul respectiv, GM-ul a venit la mine si mi-a zis: "If X ever grabs you again, please let me know". Nu mi-a venit sa cred ca a observat, presupuneam ca toata lumea din companie stie de comportamentul lui si il accepta ca atare. Si lucrurile nu s-au incheiat aici, a doua zi la birou m-a chemat la o discutie, in care mi-a spus ca vrea sa ii faca un raport, si daca o sa il sustin in treaba asta. 

Si raspunsul meu a fost...ca ii multumesc pentru grija, insa il rog sa nu faca asta, pentru ca nu vreau sa creez a big fuss, mai ales ca nu sunt singura cu care se comporta asa (nici acum nu inteleg de ce i-a observat comportamentul doar cu mine...), deci nu e ceva personal. Si intelegerea a fost sa o lasam balta acum, dar pe viitor, daca intrece masura, sa ii spun. 

Complet dezamagita am fost de reactia lui Blue Eyes, care, atunci cand la un moment dat i-am sugerat ca ma deranjeaza comportamentul lui X, mi-a raspuns - "Ei lasa, asa e el". Dar de ce trebuie sa accept eu doar pentru ca "asa e el"? (nu i-am spus asta, doar am gandit-o...) 

Nu sunt genul care tace malc si inghite lucruri, insa pana acum nu am fost conditionata cu nimic de acest om, in ceea ce priveste cariera mea. Si imi iubesc jobul si iubesc compania asta, asa ca nu vreau sa risc nimic. Asa ca am ales sa trec peste asta fara sa fac tam-tam, fara sa devin eu the whistle blower. Tu ce ai fi facut in locul meu?

Visul unei nopti de iarna

29 decembrie. Aproximativ aceeasi gasca ca seara anterioara. Concertul unei artiste pe care eu personal nu prea o inteleg, intr-o cafenea (care se afla - unde altundeva? - decat in Centrul Vechi). Ne indreptam spre masa rezervata si reusesc sa ma impiedic de un scaun cu gratie - noroc cu Frumusel, ca ma prinde la timp. Ii ranjesc si, cand intorc privirea, zaresc ca in oglinda un ranjet familiar, la o alta masa - Mr. Fly! Fuck, ce cauta aici? Si apoi - fuck, lui ii place muzica asta? Pai da, la varsta lui, normal ca ii place, fac o glumita in sinea mea :-).

Mr. Fly are 37 de ani, propria companie, inteligenta peste medie, pasiuni periculoase, major mood swings, a high level of fuckedupness, o inclinatie pentru mesaje kinky & big commitment issues. Ridica paharul in semn de salut - this is so movie-like. Eu n-am pahar, abia acum comandam, asa ca ii flutur degetele - no way in hell nu ma duc eu la masa lui sa il salut. E intr-un grup marisor, sta langa o blonda, dar nu imi dau seama din gesturile lor daca sunt impreuna sau nu.

Nu pot decat sa ma bucur ca Frumusel se aseaza langa mine si discutam banalitati. Lucrurile s-au potrivit perfect.

Nu trece mult timp si soseste primul sms: "Nu mai sta pe scaunul ala de parca ai avea un bat infipt in fund". Ha! Da, stau dreapta, si ce? Doar stau toata ziua cocosata la birou, aici trebuie sa am prestanta :-). Nu-i raspund nimic.

"Cine e pretty boy?", vine urmatorul mesaj.

Aaah, deci a observat. Jubilez, zambesc si ii raspund: "Cine e blondy"?

"O amica veche", spune el. Amica my ass, gandesc.

Vin si bauturile noastre, urmate la scurta vreme de un alt sms: "Ce bei?".

"Limonada", raspund.

"Control freak", vine si replica lui (i-am spus candva ca nu beau alcool, pentru ca nu imi place sa pierd controlul).

Ii trimit o smiley face cu limba scoasa drept raspuns.

"Trebuie sa facem ceva cu sutienul ala", imi scrie iar. Whaaat?? Si abia apoi realizez ca o bretea de la sutien imi tot aluneca pe sub rochie si eu o ridic automat. Omul asta are ochi la ceafa???

Concertul ajunge pe la jumatate si eu ma cam plictisesc. Ma plictisesc cam multe lucruri in ultima vreme, gandesc cu tristete.

Hai sa ii mai scriu ceva. "Tie iti place cum canta tipa asta?"

"Vezi ca era un concert Smiley alaturi, cred ca ai gresit intrarea". Fuck you, spun in sinea mea. Culmea e ca mie chiar imi place Smiley :-)).

Chiar ii raspund: "Fuck you".

Raspunsul lui vine prompt: "Da, Doamne!"

Ok, indiferent ce am face, ajungem in aceeasi directie! Si stiu ca daca o sa pornesc pe drumul ala, o sa fiu so in over my head...Asa ca arunc telefonul in geanta si o las balta. In curand se termina si concertul si iesim, fara sa ma mai uit in directia lui. Nu are rost.

L.E. I-am trimis un sms pe 31 cu urari pentru noul an si nu mi-a raspuns. Asa ca m-am enervat si am sters toate mesajele de la el si soon o sa ii sterg si numarul.

S-a intamplat intr-o seara...

28 decembrie. Noapte friguroasa, iesire (IAR!!!) in una dintre carciumile din Centrul Vechi. Impreuna cu 2 amice si un amic - eu plictisita si fara chef, imaginandu-mi in detaliu ce scarbosenii face fumul care ma inconjoara in clipa cand patrunde in plamanii mei. 

Ni se alatura in curand 2 persoane pe care eu nu le cunosc - fratele uneia dintre amice - tall, dark and handsome - si un prieten de-al lui - neinteresant*. Il studiez pe Frumusel (cu coada ochiului, evident) - ingrijit, pulover asezat perfect pe o pereche de umeri bine facuti, fular dragut, ceas Doxa medium class (asta cu observatul ceasurilor am mostenit-o de la ex Hubbie), manusi de piele sexy as hell. Yumm. Singura mea problema e ca Frumuseii astia, din experienta mea, nu prea au nimic in cap. Plus ca nu cred in cuplurile in care barbatul e mai frumos ca femeia :-)).

Anyway, Frumuselul se pare ca stie sa deschida gura, vorbeste interesant si destul de arogant - conversatie generala de grup, si apoi conversatie particulara cu una dintre amice care se prelinge pe scaun langa el. Neinteresantul se baga in seama cu mine - just my luck. Ii zambesc frumos si dezinteresat si incep o discutie cu cealalta amica - sora Frumuselului. Amica prelinsa fuge la baie si Frumuselul se baga in conversatia noastra, ma intreaba cu ce ma ocup, bla bla. Vorbim ceva vreme si nu pot sa nu observ ca imi arunca priviri intense cu ochii lui negri, chiar si cand nu mi se adreseaza mie. Yumm...gandurile mele se duc un pic pe aratura :-). Deodata, se opreste si imi spune: "Vezi ca eu pot sa citesc ganduri". Mda, joaca bine. 

Ma cam inrosesc...Hell, sunt asa de evidenta? Fac pe serioasa si ma uit aiurea. Amica cea prelinsa si binevoitoare ii arunca: "Evei ii plac barbatii mai maturi, de 35 de ani". What the hell? Ma uit cu o spranceana ridicata la ea...Frumusel suiera printre dinti: "Mda, astia de 25 nu sunt asa interesanti". Fuck, he's only 25???? Arata si vorbeste mult mai matur. In fine, ce-am avut si ce-am pierdut...

Gasca merge in club, eu si Frumusel (culmea, se pare ca nici lui nu-i plac cluburile) ne retragem, fiecare pe drumul lui.

*Just to be politically correct, neinteresant = not my type :-)

 

Hai sa fim bine

Mi-am dorit la un moment dat sa am o viata interesanta. Acum as da dorinta asta la schimb pentru una legata de o viata linistita...

Dar am ales sa imi urmez drumul, sa merg mai departe, cu bune si rele. Trebuie sa iti doresti sa mergi mai departe, orice ar fi. Trebuie sa nu te lasi descurajat de esecuri, pentru ca ele fac parte din lungul si complexul sir de intamplari care inseamna viata. 

Sarbatorile nu sunt cea mai placuta perioada pentru persoanele care au lipsuri de orice fel - lipsa unei persoane alaturi, lipsa sanatatii, lipsuri financiare. Pentru ca toata agitatia aste te face sa te concentrezi pe lipsa ta si sa o simti si mai acut, ca o lama ascutita ca te impunge in coaste si din cand in cand te lasa fara suflare.

Hai sa trecem peste lucrurile care sunt dureroase, hai sa ignoram complet lucrurile care ne deranjeaza! Nu te obliga nimeni sa te gandesti la ele astazi. Focalizeaza-te pe ceea ce ai si make the best of it. 

• Evita sa deschizi dimineata TV-ul pe posturile de stiri romanesti - sa auzi ca se scumpeste curentul si ca a murit un copil calcat de tren nu te ajuta cu nimic. Curentul se va scumpi oricum si fara sa te mai gandesti tu cum o sa faci fata cheltuielilor cu cateva luni inainte, iar tragedii se intampla peste tot in lume. Gandeste-te cum sa treci podul cand ajungi in fata lui, nu cand esti la un km departare. Mai bine uita-te la un documentar interesant sau la un feel good movie, sau citeste o carte amuzanta.

• Nu asculta muzica de nici un fel - cel putin pentru o perioada.

• Daca ai prieteni, cheama-i la tine si jucati un joc interesant de grup, la o cana de punch sau de vin fiert. Astea din urma o sa te ameteasca fix cat sa poti rade din orice si iti vor ajuta somnul. Dar sub nici o forma nu exagera cu alcoolul, la final o sa fii si mai deprimat si o sa mai ai si fata buhaita.

• Dormi cat poti de mult - somnul vindeca. Daca nu poti dormi, incearca asta. Nu stiu daca e efectul Placebo, dar pe mine m-a ajutat - si e si pe baza de plante. Pentru o stare de bine, este bun si Magne B6.

• Nu te arunca in mancare si/sau in dulciuri. Nu vrei sa fii si deprimat(a) si gras(a) :-). Daca in schimb esti la extrema cealalta, si cand esti suparat(a) nu poti manca (ca mine), fa un efort si ia macar cate o lingurita dintr-un energizant pe baza de produse apicole (eu am alta marca luata din Plafar, insa toate sunt bune - important e ca toate ingredientele sa fie naturale). Cand o sa fii doar un pic mai bine, mananca legume si fructe, fa-ti o salata de patrunjel proaspat cu lamaie si ulei de masline. Si nu uita sa te hidratezi.

• Daca esti intr-o situatie in care trebuie sa iei o decizie de orice fel - nu te grabi. Take your time si alege varianta care te face sa te simti cel mai bine. Alege sa fii ok pe termen lung, este important.

• Nu trebuie sa fii puternic(a) in fiecare zi. Acorda-ti ragazul sa plangi sau sa te feel like crap, insa e important ca dupa fiecare mic pas inapoi sa faci doi inainte. Cu timpul, perioadele proaste vor fi din ce in ce mai rare, trust me.

• Nu te crampona de visuri, de oameni, de planuri. Drumul tau te poarta in directia in care trebuie sa mergi, nu te impotrivi. Asta nu inseamna ca trebuie sa cedezi usor sau sa nu lupti pentru lucrurile/persoanele in care crezi. Insa cand simti declicul care iti spune "stop", nu-l ignora.

• Nu face compromisuri prea mari, nu iti uita valorile si credintele, si mai ales nu renunta la ceea ce crezi, doar pentru a face pe plac cuiva sau pentru a capata o asa-zisa fericire de scurta durata. Nu te arunca in relatii despre care realizezi de la bun inceput ca sunt hopeless.

• Concentreaza-te pe tine si pe lucrurile care iti plac la tine. Invata sa te iubesti si sa iti accepti defectele. Fa tot posibilul sa fii the best that you can be. Daca esti femeie, ingrijeste-te - spala-ti parul, aplica-ti masti, scrub-uri, vopseste-ti unghiile in culori vibrante, fii tot timpul proaspat pensata si epilata. Nu te neglija doar fiindca treci printr-o perioada proasta - conteaza atat de mult fata pe care o vezi in oglinda dimineata! Da, vor fi si zile cand nu o sa ai chef sa te ridici din pat, insa nu iti face un obicei din asta.

• Fa ceva miscare, iesi la aer, du-te la o plimbare pe zapada.

• Incearca sa faci lucruri manuale - care sa te tina ocupat(a). Redecoreaza, repara ceva prin casa, picteaza, coase un nasture.

• Daca esti suficient de responsabil(a) si ai timp - ia-ti un animal, nimic nu se compara cu dragostea neconditionata a unui pet. Plus ca ingrijirea lui te va tine ocupat(a) cateva ore pe zi.

Si mai ales, nu inceta sa visezi cu ochii deschisi! Imagineaza-ti cat de bine o sa fii tu, vizualizeaza-te razand, vizualizeaza partenerul visurilor tale, familia pe care ti-o doresti, jobul visurilor tale, imagineaza-te traind viata pe care ti-o doresti. Crede-ma ca functioneaza! O sa fii bine!

Gata, ca o dau prea tare in personal development pe stil americanesc :-). 

Inspiratia pentru aceasta postare mi-a venit citind asta si asta. 

 

10 femei

Laura a fost casatorita la 20 de ani cu un tip abuziv, de care a divortat in scurt timp. Acum are 40 de ani si o relatie de 12 ani cu un barbat casatorit, care are familie in alta tara. In cursul saptamanii sta cu ea, in weekend-uri cu familia. Laura spune ca e fericita si nu isi doreste mai mult.

Alexandra e casatorita de 6 ani cu primul ei iubit. In fiecare an, intr-o anumita perioada, el are remuscari ca s-au casatorit si ii spune ca nu o iubeste. In fiecare an se impaca si merg mai departe. Alexandra are 31 de ani si a inceput sa isi doreasca in secret sa aiba o aventura cu un asiatic.

Ioana are 28 de ani si de 3 ani de zile merge la psiholog sa isi vindece anumite fobii. Una dintre ele este aceea de a merge cu taxiul. Este permanent in cate o relatie de scurta durata cu un tip despre care spune ca nici macar nu il place, dar cand se rupe relatia, plange inevitabil si intra in depresie.

Nora are 29 de ani si este de o frumusete rara, genul de femeie dupa care toti barbatii intorc capul. Ultima ei relatie serioasa s-a terminat acum 2 ani, cand ea l-a parasit pe el. De atunci a refuzat sa mai dea sanse unui alt barbat, si ii compara pe toti cu fostul iubit, pentru care a dezvoltat o mica obsesie.

Lenora are 36 de ani si o relatie de 10 ani cu un barbat mai in varsta cu 16 ani decat ea. El este divortat si nu isi mai doreste o casatorie sau copii (are deja copii din prima casatorie). Lenora isi doreste copii, insa nu vrea sa il piarda, asa ca accepta situatia ca atare.

Ilinca are 30 de ani si cauta barbatul perfect. Are cel putin o intalnire pe saptamana cu cate un barbat nou, dar intotdeauna cel cu care iese are un defect (sau mai multe). 

Ana are 26 de ani si isi pregateste nunta care va avea loc la anul. Iubitul ei nu munceste si nici nu vrea sa munceasca si la 28 de ani primeste bani de la parinti. Ana plange cateodata fara sa isi dea seama de ce.

Carla are 30 de ani si acum 2 ani a avut o relatie hiper toxica cu un barbat insurat. Respectivul s-a intors la sotie si de atunci Carla nu s-a mai indragostit de nici un barbat.

Madalina este casatorita cu primul ei iubit si impreuna au emigrat in alta tara, dupa o relatie de 10 ani. Madalina s-a simtit foarte singura acolo, iar sotul ei a inceput sa se poarte foarte urat cu ea. Seful ei a compensat si a inceput sa ii spuna lucrurile pe care sotul ei uitase sa i le zica. Madalina are o aventura cu seful ei.

Eva are 30 de ani si s-a casatorit cu iubirea vietii ei, dupa o relatie de 2 ani. Nunta a fost de poveste, dar casnicia a durat un an, pana cand Eva a aflat ca sotul ei incepuse o aventura la cateva luni dupa nunta. El a regretat, ea a incercat sa il ierte, dar intr-o zi s-a rupt ceva in ea. Si-a dat seama ca el nu este iubirea vietii ei, pentru ca viata ei nu s-a sfarsit. Asa ca au pus punct si au ramas prieteni. De atunci, Evei i-a placut doar de un singur barbat, insa acesta era prea fucked up dintr-o casnicie anterioara si nu isi dorea decat o relatie sexuala, insa pentru ea nu a fost de ajuns. Sex is a great thing, dar Eva cauta un barbat care sa o doreasca pentru TOT ce este ea.

P.S. Povestile de mai sus sunt reale. Numele sunt, evident, fictive.

Si barbatii plang...seara la semafor

Traficul e monoton si se taraste ca un sarpe stralucitor prin ploaia rece de decembrie. Opresc la un semafor inganand una dintre melodiile lui Robbie, si ma amuz singura ca nici atunci cand sunt ragusita vocea mea nu suna deloc matur. 

Privesc intamplator la masina din stanga mea si zaresc printre stropii de apa de afara un barbat ce sta cu privirea pironita in plafon. Poarta sacou negru si o cravata a carei culoare nu o disting bine, strambata si largita la gat. Priveste in sus, cu o mana trecuta prin par, si alta intepenita pe volan. Mi se pare ca zaresc o lacrima pe obrazul lui, insa nu sunt sigura ca nu sunt stropii de ploaie care aluneca pe geam cei care imi inseala privirea. Se face verde si isi indreapta capul, iar ochii lui se intorc spre mine. Isi sterge obrazul cu maneca camasii - deci nu m-am inselat - si pleaca mai departe.
Pornesc si eu.
"Save me from drowning in the sea,
Beat me up on the beach..."

De ce plang barbatii luni seara la semafor? 

 

Kiss

Poti citi multe lucruri in modul in care un barbat iti saruta mana. De la formalitate, respect, sau chiar dragoste - pana la un "multumesc" mai special pentru un dans acordat. Dar cand un barbat iti saruta interiorul palmei nu poate insemna decat un singur lucru. Mi-e dor sa imi fie sarutat interiorul palmei.

Ziua cand ochii albastri au devenit gri

L-am cunoscut intr-o zi de septembrie si mi-a picat cu tronc. Mda, cred ca asta e cuvantul. Un fel de crush romanesc :-). Are cei mai incredibili ochi albastri pe care i-am vazut vreodata. Deosebit de atent si inteligent, cand imi vorbea nu reuseam sa ii sustin privirea aia infinit de albastra si ochii imi alunecau inevitabil pe buze. Mirosea bine si imi era greu sa ma concentrez in preajma lui. Nu puteam nici sa mananc cu el, reuseam sa iau doar cateva inghitituri, pentru ca stomacul meu era impanzit de insecte care zburau nebuneste (hai sa nu le zicem chiar fluturi :-) ). Cu timpul, insa, lucrurile s-au calmat si relatia dintre noi a inceput sa decurga firesc. Relatia dintre noi este una profesionala - Blue Eyes este seful meu.

Intr-o zi am pasit intr-o casa familiara si am intalnit niste ochi necunoscuti. Ochii erau caprui si veneau la pachet cu un zambet obraznic; privirea era nerusinata, insa zambetul nu ajungea la ochi si asta m-a starnit sa aflu mai multe. In curand noptile mele au inceput sa fie tulburate de sms-uri nebunesti si atunci ochii albastri au devenit gri. 

Vulgaritate

Sunt expusa la vulgaritate in fiecare zi. Nu stiu cum se face, insa rar trece o zi in care vulgul sa nu ma izbeasca cu violenta in fata.

Il vad pe strada, in tocuri facute franjuri si in pantofi murdari de noroi, in burtici bine dospite iesite de sub bluze lucioase si roz bombon, in bretele de sutien albe in zilele lor de glorie, dar care acum isi arata zambetul stirb si gri de sub bluze negre si fara forma. 

Il vad in zeci, sute de perechi de blue jeans in nuante nedefinite, tapetate cu zoaie, musai cu vedere la chiloti tanga care lasa un drum adanc intr-o pereche de fese proeminente.

Il vad in unghii lungi de plastic, tapetate in culori stridente, peste care stralucesc aplicatii grotesti, partial ciobite.

Il vad in claie de par soioase, lipite de capete care nu au mai facut cunostinta cu apa si samponul de saptamani intregi.
Il vad in fete imbacsite de sebum amestecat cu straturi de machiaj depus in straturi, zile la randul.

Il aud in gesturi zgomotoase, in vorbe mizerabile aruncate la fiecare alte doua cuvinte, intr-o limba romana atrofiata, chircita si maimutarita la maxim. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt vreo puritana, I can handle o injuratura sau doua, insa sa nu poti formula o singura fraza fara sa pomenesti de pula si pizda mi se pare de-a dreptul o boala.

Il simt in mirosuri ieftine si stridente, sau si mai rau, in duhori repugnante de trup omenesc care nu a mai trecut pe la dus de zile intregi. Zilele trecute eram pe punctul de a lesina intr-un supermarket, cand o doamna la vreo 50 de ani, de altfel decent imbracata, a trecut pe langa mine.

Nu ma uit la televizor decat rar, si atunci mai mult la Discovery-uri, insa acum cateva zile eram intamplator la o prietena si TV-ul ei era pe un post de muzica romanesc. Protagonista era blonda, dolofana si alerga prin printr-o padure in chiloti. In scenele in care era cu fata purta cizme lungi de vinilin care strangulau fara mila pulpele grasoase. Am ras...am plans.

In Romania se consuma in medie un tub si 1/4 de pasta de dinti pe an pe cap de locuitor. Sapun probabil si mai putin. Cum facem sa popularizam niste reguli de igiena de baza? Cum facem sa ne educam tinerii in spiritul altor valori, decat cele pe care le vad zilnic in jurul lor?

Eu inca mai sper...

O poveste

A fost o data ca niciodata o copila. Dulce, cu parul lung castaniu si ochii mari de caprioara, umezi de lacrimi, dupa despartirea de prima ei iubire. Avea 19 ani si s-a intors acasa dupa primul an de facultate, sa isi petreaca vacanta in satul bunicilor ei.

El avea 15 ani si era varul ei primar. In vara aceea s-au privit cu alti ochi. El nu mai era copil, devenise barbat si petrecea foarte mult timp fara tricou, cu pieptul bronzat si muschii bine definiti sub pielea bine intinsa. Ea nu mai era verisoara lui plina de fitze de la oras, ramasese doar un suflet care cunoscuse prima dezamagire. Avea parul valvoi si umbla in pantaloni scurti de jeans rupti si tricouri lalai. Totul a inceput cu povesti, discutii din ce in ce mai personale si mai intime, confidente impartasite ascunsi de ceilalti in camera din fundul casei, glume stiute doar de ei, priviri cu subinteles.

Au urmat atingeri ca din intamplare, zile petrecute inotand impreuna, jocuri semi-copilaroase si semi-erotice, mici complicitati ascunse de ochii celorlalti. El profita de orice moment pentru a-si lipi trupul tanar si flamand de al ei - o ajuta sa coboare o treapta, sa urce pe cal, sa sara un gard. Ea cauta pretexte de a trece prin camera lui cand el statea seara si citea in pat, imbracata in cei mai skimpy pantaloni scurti si cel mai transparent maiou. Tensiunea sexuala escalada cu fiecare zi, si mai mult, si mai mult.

Dormeau in camere alaturate, cu usa deschisa intre ele, si stateau asa ore intregi pe intuneric, cu respiratia taiata - amandoi stiau ca nici unul nu dormea. Intr-o dimineata ea s-a trezit cu senzatia ca el a sarutat-o in somn, s-a ridicat din pat, dar cand a mers in camera alaturata, el nu era acolo. A fost plecat toata ziua atunci, si cand s-a intors, nu a putut sa o priveasca in ochi.

Intr-o noapte, cand toti dormeau, ea s-a dus la el, si, ca de obicei, el era treaz. L-a luat de mana, au iesit din casa pe geam, si au mers sa inoate la adapostul noptii.. Noaptea era calduroasa si luna le lumina drumul. Cand au ajuns acolo, ea s-a aruncat in apa si el a urmat-o. Apa era calda si placuta, insa tot ce au facut a fost sa se priveasca in ochi si sa rada nebuneste, iar apoi sa se intoarca tot tinandu-se de mana.

Toamna a venit, ca in toate povestile de vara, si ea s-a intors in marele oras, sa-si continue studiile. S-au revazut in iarna care a urmat, intr-o imprejurare nefericita - tatal lui, unchiul ei, se stinsese pe neasteptate in urma unui cancer necrutator. Cand s-au revazut, ea nu a stiut ce sa ii zica, insa in imbratisarea lui a simtit mai mult decat durere, a simtit disperare si dorinta. 

Au continuat sa pastreze legatura prin telefon, si in cateva luni s-au revazut din nou. Dupa o plimbare lunga, el a condus-o spre casa, si, in fata usii, a sarutat-o surprinzator si scurt si pasional, apoi a coborat scarile in fuga. Ea a ramas cu gura cascata si cu imagini cu iad si flacari si cazane cu smoala perindandu-i-se prin cap :-). Si atunci a zis stop jocului. De atunci numarul revederilor lor nu l-a depasit pe cel al degetelor de la o mana, in rest au reusit sa se evite cu succes.

Incest, corupere de minori, secret rusinos? Nimic mai departe de adevar...doar o amintire prafuita de timp a inocentei de atunci.

Despre dragoste si alti demoni

Nu, nu este vorba de cartea lui Marquez in aceasta postare. Este vorba despre dragoste, si sex, si viata. Multi oameni vorbesc despre dragostea vietii lor...parerea mea este ca nu ai de unde sa stii care este marea dragoste a vietii tale pana nu ajungi la sfarsitul ei, sau cel putin la o varsta apropiata de acel sfarsit. Viata ne surprinde in moduri atat de incredibile, incat este imposibil sa prevezi ceva.

Astazi iubesti cu toata fiinta ta, si crezi cu tarie ca nu poate exista dragoste mai mare, insa intr-o fractiune de secunda totul se poate schimba. Si va sosi o noua iubire, si mai mare, si mai puternica, dar mai ales altfel. Si senzatiile unui nou inceput - incitarea, emotia, descoperirea reciproca, trairile acelea pe care le descoperi de fiecare data cu mai multa intensitate, cu mai multa pasiune, cu mai multe asteptari.

Si din fiecare relatie ramanem cu ceva, cu un gand, cu o dorinta, cu un lucru care l-am adorat la celalalt si ne-am dori sa in regasim in urmatorul, sau din contra, cu ceva ce am dispretuit, si fugim speriati cand cineva ne aminteste chiar si fugitiv de acel ceva. Suntem in mare parte o suma a fostelor noastre relatii. Insa este important sa realizam momentul cand a venit vremea sa ne desprindem, sa auzim declicul care ne indica ca e momentul sa mergem mai departe. Cu bune, cu rele, cu bagaj sau fara, cu sechele multe sau doar cu tristete, dar sa mergem mai departe. Si in momentul ala tu esti altul si iubesti altfel. Lasa-te sa iubesti altfel.

Se poate intampla sa ne dorim ceva cu ardoare intr-o relatie - cum ar fi o viata linistita, stabila, iar celalalt sa isi doreasca chestii incitante, iesiri multe, vise carieristice. Iar cand iesim din respectiva relatie sa ne schimbam atat de mult, incat sa incepem si noi sa ne dorim un alt stil de viata, pe care inainte il dispretuiam. 

Dupa socul unei despartiri ne ascundem dupa ziduri de prefacuta indiferenta si superficialitate, ne spunem ca nu mai dorim decat sex, ne aruncam in experiente si trairi noi, relatii de o noapte, ne inscriem in zeci de activitati de oameni single, cursuri de dezvoltare personala si sporturi extreme, doar doar mai reusim sa mai adunam un fior nou in suflet, ceva care sa ne convinga ca nu suntem morti pe interior, ceva care sa umple golul din suflet, orice care sa ne faca sa uitam de rana care inca sangereaza. Ne pacalim ca avem sute de prieteni - prezenti in contul de facebook - cand de fapt in toata valtoarea asta, suntem mai singuri ca niciodata. Totul este o mare cacealma, tu tot cauti dragostea vietii tale, si o stii. Cineva langa care sa poti rasufla usurat dupa ani in care ti-ai tinut respiratia, cineva langa care sa te asezi jos dupa luni de mers pe varfuri pe marginea prapastiei. In aceasta clipa tu esti unde trebuie sa fii, trebuie numai sa realizezi asta si sa iti permiti sa redevii tu insuti, pentru a putea lasa pe altcineva inauntru. Acel cineva care se arata interesat de ce se petrece in sufletul tau si iti recunoaste ochii tristi, cand toti ceilalti iti vad doar zambetul. Acel cineva care s-a cutremurat atat la auzul durerii din vorbele tale, incat propria durere i s-a parut o gluma proasta.

Convingerea mea cea mai puternica se poate rezuma intr-un cliseu pe care l-am auzit cu totii: nu aduce anul ce aduce clipa. Uneori poti sta ani intregi in nemiscare, iar intr-o fractiune de secunda viata ta sa fie data peste cap, si sa realizezi in cateva saptamani/luni cat nu ai realizat de ani buni. Se poate intampla sa cunosti persoane care in 2 saptamani sa iti schimbe viata in moduri in care altii nu au reusit in ani de zile. O astfel de persoana am cunoscut eu, dar el nu o sa afle niciodata cat de tare mi-a influentat viata in acel moment. 2 saptamani in care am uitat complet de momentul greu prin care treceam, 2 saptamani in care am capatat curaj sa realizez ceva ce n-am indraznit sa fac ani de zile, 2 saptamani in care m-am redescoperit pe mine si in care am aflat ce imi doresc cu adevarat de la viata.

Viata e surprinzatoare. Cresc. Traiesc.

We are all Lolitas...

"Lolita mea, care era pe jumatate în masina si se pregatea sa traga portiera, a coborât geamul, a facut cu mâna un semn de adio spre Louise si spre plopi (nu avea sa-i mai vada niciodata) si a întrerupt miscarea sortii: s-a uitat în sus - si s-a napustit din nou în casa (Haze striga furioasa dupa ea). O clipa mai târziu iubita mea urca în fuga mare scarile. Inima-mi bubuia, mai-mai sa-mi sparga pieptul. Mi-am saltat în graba pantalonii pijamalei si am dat usa de perete; exact în clipa aceea a aparut Lolita, în rochia ei de duminica, bocanind si gâfâind, si s-a aruncat în bratele mele, gura ei nevinovata topindu-se sub apasarea salbatica a maxilarelor mele de mascul sinistru. Scumpa mea frematatoare ca o trestie! în secunda urmatoare am auzit-o cum tropaia pe scari, vie si nesedusa. Soarta si-a reluat cursul. Piciorul blond s-a retras în masina, portiera s-a trântit - s-a trântit înca o data -, iar soferita Haze a tras violent de volan - buzele ei ca de guma se strâmbau rostind furioase ceva imperceptibil - si mi-a smuls iubita ducând-o departe, în vreme ce domnisoara Devizavi, invalida, statea pe veranda ei îmbracata în vita si, fara sa fie observata de ele sau de Louise, îsi agita slab, dar ritmic mâna în semn de ramas-bun."  din Lolita by Vladimir Nabokov    

Mi-am dorit in seara aceea tarzie sa devin Lolita lui, sa sar din masina, sa ma arunc in bratele lui si sa-l sarut, dar m-am abtinut, m-am abtinut, m-am abtinut...

Mare tampenie. 

A night at the Opera

                         

Aseara am fost la Opera. Iubesc sa merg la Opera, nu numai pentru spectacolul in sine, care, sa fim sinceri, la un moment dat devine obositor si usor plictisitor chiar si pentru cei mai cunoscatori, ci mai ales pentru atmosfera de acolo.

Tinuta all black for me - botine negre cu toc de 10 cm, dres negru mat, fusta a bit poofy de tafta neagra, manusi de catifea albastra - si ma simt perfect baricadata.

Greutatea coloanelor, mirosul de vechi si misterios, draperiile grele si rosii, lojele micute si frumos aliniate, toate parca te imbie sa gandesti in termeni de fantezii si ganduri interzise. Imi place sa privesc de la inaltimea lojelor oamenii de jos, sa imi imaginez o poveste despre fiecare figura interesanta pe care zaresc in semi-intuneric - oare ce simte omul asta? Oare ce foc ascuns arde in el? Oare este indragostit de colega de serviciu micuta de la departamentul financiar si in fiecare zi cand o priveste intrand in birou isi imagineaza cum intr-o zi la plecare o va astepta cu liftul, pe care il va bloca intre etajele cu Raiffeisen Bank si Orange si ii va privi spatele arcuindu-se in oglinda, in timp ce o patrunde cu tot manunchiul arzator de dorinte acumulat in ultimul an? Sau focul lui e stins, omorat de rutina vietii si de zecile relatii goale, fara sens, fara sclipire...?

In primul rand zaresc un cuplu distins, trecut de varsta incitarilor, imbracati elegant - el in costum si palton gros, negru, ea in rochie si haina lunga gri. Se privesc cu respect, resemnare si parca au o anumita liniste. Oare ce taine ascunde viata lor impreuna? Oare cate iertari, momente de cumpana, compromisuri au insirat pe firul relatiei lor?

Vad multi studenti la Opera. Au auzit ei ca e bine sa te culturalizezi :-). Ciripesc entuziast si la sosire si la plecare. Ce vremuri, cand ai impresia ca toata lumea e a ta si cand iti doresti sa inhalezi tot universul dintr-o rasuflare... 
Spectacolul e plin de culoare, de lumini, de sunete. Ma gandesc la artisti - oare el are o sotie care adulmeca impietrita din primul rand fiecare nota? Oare ea (solista) isi lasa tot sufletul pe scena, pentru ca acasa nu o mai asteapta nimic?
Soseste finalul - aplauze, reflectoare, freamat, si apoi cortina cade.
Ma indepartez de multime fugind pe tocurile mele si strangand in jurul meu salul albastru, ca sa nu mai simt frigul de afara si din suflet.