One day

Sunt la biroul meu de la etajul 14, pe colt. E liniste, mare parte din colegi sunt in pauza de masa. Afara e un soare minunat de orbitor ce imi poarta gandurile spre primavara. Primavara...parca in dimineata asta mirosea a pamant umed si a iarba ce se zbate sa iasa la lumina. Poate totusi chiar se apropie primavara, nu e doar o iluzie.
Ma grabesc sa semnez niste hartii de pe birou, in timp ce telefonul suna. Vorbesc la telefon, visez la primavara, rasfoiesc hartiile. Una imi cresteaza o linie fina pe aratator si o picatura de sange nu intarzie sa apara. Scot un "ouch" involuntar si imi rotesc ochii dupa un servetel - contractele patate cu sange sunt de-a dreptul dezgustatoare.
Ochii mi se opresc pe o privire albastra aparuta ca de nicaieri, si niste maini dibace imi infasoara degetul intr-un servetel. Termin de vorbit la telefon si ma descopar tot singura, in biroul aproape gol. De undeva de departe aud o voce: "Eva, vii la masa?"

When in Vienna...

Marti seara am ajuns la aeroport cam devreme, dar Blue Eyes era deja acolo - ca intotdeauna, si oriunde, e primul care vine. Punctualitatea lui e chiar enervanta cateodata... Il scanez dintr-o privire - camasa crisp cu dungi fine bleu, si sweater cu nasturi mari, de un mov inchis, pantaloni casual - soarbe cu inghitituri mici dintr-un expresso scurt si face ultimele ajustari la una dintre cele 2 prezentari pe care le va sustine. Ii zambesc cand ma asez langa el, si imi aduce un ceai verde - stie ca nu beau cafea.

Peste 2 ore suntem deja imbarcati si il vad agitat...apoi imi amintesc care are aviophobia. E prima oara cand zburam impreuna si nu stiu cum o sa se manifeste...imi zambeste crispat si isi lipeste capul de spatarul scaunului, cu ochii inchisi. Ne pregatim sa decolam si ii vad mana inclestata pe bratul dintre scaunele noastre. Eu iubesc senzatia de gol in stomac pe care mi-o da zborul, insa agitatia lui incepe sa ma agite si pe mine, asa ca incep sa turui despre orice subiect imi vine in minte - si eu nu sunt o persoana care vorbeste mult si degeaba :-). Dar acum il intreb o mie de lucruri - despre colegii nostri din Vienna, despre prezentarile lui, despre prezentarea mea, despre animalele pe care le-am avut fiecare, cum au murit, despre cartile citite, despre Cirque du Soleil :-), despre ultimele filme vazute, si tocmai cand ii povestesc cu patos finalul lui "El secreto de sus ojos", realizez ca suntem deja in aer de cateva minute si el pare mai relaxat. Totusi, cere un whiskey pentru el si vin rosu pentru mine, apoi imi atinge mana si imi sopteste la ureche: "Stiu ce incerci sa faci si apreciez, chiar ma ajuta". Ii zambesc din nou si ma afund in scaunul meu, incercand sa atipesc putin. 

Cand ma trezesc, ochii lui sunt pironiti pe mine...what is this guy thinking??

La Vienna este frig, extrem de frig, atat de frig incat a 2-a zi imi cumpar un pulovar gros, si un sal pufos de care nu ma mai despart 3 zile. Ziua nu avem pauze mai mari de 10 minute, seara mergem cu colegii la cina si apoi in club (n-am putut sa ma fofilez de mersul in club...), reusesc sa dorm doar 3 ore pe noapte, oboseala se acumuleaza. 

In prima seara, dupa cateva pahare de vin, Blue Eyes devine awfully friendly, cum se intampla de fiecare data...sare ca un dulau la gatul oricui se apropie de mine, ma protejeaza, se asigura ca sunt imbracata suficient de gros, ma trimite inapoi in camera sa imi schimb pantofii cu toc cui cu care am stat prin hotel cu cizmele mai calduroase, he's being very bossy and protective. Nu ma scapa din ochi nici o clipa, eu dansez cu o parte din colegi, cu el nu pot, pur si simplu nu pot sa ma simt in largul meu dansand cu el...

Si la fel ca la ultimul eveniment, la un moment dat renunta la controlul de sine, ma ia de mana din mijlocul unei conversatii, si ma duce pe ringul de dans. "Iarasi nu dansezi cu mine?", imi suiera printre dinti, in timp ce se lipeste tot de mine, cu o mana ma strange de talie si cu cealalta imi desface degetele mainii drepte, pentru a si le strecura pe ale lui printre ele, intr-un mod electrizant. Hell, asa ar trebui sa danseze seful cu tine? For sure not...

Ma uit la cei care danseaza in jurul nostru si este o distanta de cel putin 20 cm intre ei, in timp ce noi suntem imbratisati de-a dreptul...Incerc sa imi pastrez mintea limpede si sa imi amintesc ca are o iubita care il asteapta acasa si eu n-as putea in vecii vecilor sa am distrugerea unei relatii pe constiinta (pentru ca stiu cum e sa fii on the other side...), plus ca I really don't need this kind of mess at work...Dansul se termina, el imi saruta mana si imi multumeste, in timp ce ma priveste cu ochii lui schimbatori, care acum au devenit albastru inchis...

Vreau sa nu mai vad ochii astia, vreau sa ma intorc la hotel si sa dorm pana mi-i scot din minte. Ii spun ca plec, fiindca sunt obosita, si imi raspunde pe acelasi ton autoritar ca nu plec nicaieri singura. Il roaga pe un alt coleg sa ma conduca si dupa ce ii spune de 2 ori sa aiba grija de mine, plec infasurata in paltonul meu de printesa si in salul alb pufos vienez, pasind in tacere alaturi de colegul meu austriac, si doar zgomotul tocurilor mele se mai aude pe piatra cubica.

A doua zi dimineata, Blue Eyes ma ignora complet la micul dejun si imi evita privirea. Intru in sala de conferinte si ma asez pe un scaun pe ultimul rand, cu laptopul in brate, nervoasa pe mine si pe intreaga situatie. Intra si el, dar nu se aseaza nicaieri, se foieste in picioare undeva in spatele meu, plimbandu-se cu mainile incrucisate pe piept si ii simt privirea patrunzatoare in ceafa. Dupa cateva zeci de minute in care ma chinui sa ma concentrez la ce lucrez, se apropie si imi sugereaza o mica modificare...mda, bineinteles ca esti cu ochii pe tot ce fac...

Ii dau dreptate, si ma intreaba daca m-am odihnit suficient. Ii spun ca aproximativ, iar el imi raspunde ca nu a prins decat 2 ore de somn si a baut deja 2 cafele...Bineinteles ca se lamenteaza, prezentarile lui decurg brici, ca intotdeauna, chiar si cu alcool in sange.

A doua seara o lasa mai moale, dansam din nou, dar nu imbratisati de parca ar fi ultima zi de pe pamant si noi ultimii doi supravietuitori...Imi sopteste la ureche: "Ce-mi faci tu mie, Eva?", dar nu mai asteapta raspuns (care oricum nu ar fi venit), imi saruta din nou mana drept multumire pentru dans si merge la culcare.

Luni cand ne vom revedea la birou el va redeveni his usual over-demanding bossy self si eu my usual cold professional self...

  

 
 

Dinner

Apreciez un barbat care face un efort sa gateasca pentru o femeie. Chiar daca arde usturoiul pana devine amar, uita sa puna sare si zapaceste pastele pana devin din al dente - fra i denti :-). Il apreciez atat de tare incat imi scot botinele cu toc si paltonul de printesa si ii spal mormanul de vase din chiuveta cat el isi face de cap cu 2 portii de paste.

Apoi rad mult parmezan peste ele, ca sa le pot inghiti, si ii laud talentele de bucatar exceptional. Cina se transforma fara intentie in una la lumina lumanarilor, cand se intrerupe curentul - lucru care se pare ca se intampla destul de des in aceasta zona much worshiped. Sorb amuzata din paharul meu de vin rosu pana ce partenerul meu de cina face o magie si scoate niste lumanari.

Doua ore mai tarziu, eu sunt deja ametita de la unicul pahar de vin (deh, lipsa antrenamentului), si puseul de revenire la viata a electricitatii ne intrupe conversatia devenita deja intima. Tocmai la timp, cavalerul meu devenise ireal de frumos la lumina lumanarilor - mmm, just good enough to eat.

Trebuie sa ajung acasa pentru a-mi face bagajele (ca de obicei, pe ultima suta de metri), pentru ca a doua zi plec in cel mai friguros oras din Europa (nu statistic, ci pe baza experientei proprii). Frumuselul se ofera sa ma conduca acasa, si frigul de afara si stilul lui de a conduce (show-off) ma trezesc si imi amintesc ca nu are decat 25 de ani...Bine macar ca nu face remarci stupide cand imi cuplez centura de siguranta...

Povestea unei casnicii esuate

Intru pe usa, arunc poseta intr-un colt si cizmele in altul, si ma asez pe canapea cu laptopul in brate. Ultimele zile din decembrie au fost groaznic de aglomerate si cateodata mai trebuie sa lucrez si cand ajung acasa. Candva mi-am jurat ca nu o sa fac asta niciodata, dar nah - nu e ca si cum casa mea e plina de copii flamanzi si eu ii ignor. Asa ca nu ma deranjeaza sa fac asta din cand in cand.

Simt un obiect ascutit sub pernuta rosie si caut cu mana - dau de o cutie de parfum - un parfum care imi poarta numele. Whaaat? Nici nu stiam ca exista parfumul asta...si culmea, miroase pe placul meu (ceea ce e foarte dificil...). Ma bucur, ma intristez...

Fostul meu sot are cheia de la apartamentul meu si cateodata mai vine in timpul zilei si imi lasa dulciuri care stie ca imi plac sau tot felul de nimicuri. Si acum parfumul asta...O prietena m-a intrebat de ce mai face asta, daca totul intre noi s-a terminat si amandoi suntem constienti de asta. I-am raspuns aproape fara sa gandesc: "Fiindca se simte vinovat".

Intre mine si el intotdeauna a existat o usoara desincronizare, pe care am ignorat-o amandoi, pana s-a transformat intr-un elefant roz urias, care ne lua tot aerul din casa. Ne iubeam atat de mult si am crezut ca o sa trecem peste orice. Eu m-am transformat pe rand, din sotia perfecta, in sotia depresiva, apoi in sotia martira. Si dupa asta am zis stop.

E greu de sintetizat in cateva cuvinte toate nuantele relatiei dintre noi. Am avut o relatie frumoasa, m-a cerut in casatorie ca la carte, intr-un loc minunat, a urmat o nunta de poveste (si nu o spun doar fiindca a fost nunta mea), pana cand lucrurile dintre noi au scapat de sub control si s-au transformat intr-un tavalug urias, ca de zapada, care ne-a inghitit. Din unele puncte de vedere ne potrivim perfect, ne citim gandurile, luam decizii similare, ne comportam la fel, insa acum sunt constienta ca o anumita parte din el nu am cunoscut-o si nu o sa o cunosc niciodata. La ceva timp dupa ce ne-am despartit si am reusit sa avem o conversatie omeneasca, am realizat din ce imi spunea, ca el - sotul meu cel puternic si ambitios si critic - avea temeri si frici pe care si le ascunsese atat de bine, incat nu l-am banuit niciodata. De exemplu nu am stiut de teama lui de a zbura cu avionul - niciodata, dar niciodata nu mi-a aratat-o, a disimulat perfect. Si multe altele...

El intotdeauna a fost condus de dorinta de a avea cat mai mult succes in cariera si pe plan financiar si eu am incercat sa accept asta si sa il sustin, desi mereu m-am simtit pe locul doi. Eu imi doream sa petrecem cat mai mult timp impreuna, imi doream un copil...Vorbeam des despre asta si el spunea ca isi dorea aceleasi lucruri, insa dupa ce se simtea perfect implinit pe celalalt plan - cel al carierei. 

Demisia mea dintr-un loc de munca pe care nu il mai suportam a coincis cu o perioada in care el a trebuit sa calatoreasca foarte mult in interes de serviciu - si atunci au aparut certurile, reprosurile. Atunci ne-am racit foarte mult unul de altul si solutia pe care el a gasit-o...a fost sa ma insele. Perioada care a urmat nu vreau sa mi-o mai amintesc: am incercat sa il iert, am incercat sa refac relatia noastra distrusa, am incercat sa am din nou incredere in el, am urlat la parintii mei si le-am reprosat ca nu mi-au spus cat de greu o sa fie, i-am blestemat pe parintii lui divortati, mi-am varsat sufletul pe la psihologi, i-am cerut socoteala lui Dumnezeu, apoi m-am dus spasita la biserica si mi-am dorit sa adorm acolo, pe covoarele prafuite, si cand ma trezesc sa fiu bine. Slabisem 7 kilograme, ma zbura vantul pe strada si ajunsesem sa lesin de 2-3 ori pe saptamana. Si intr-o zi n-am mai putut, am simtit un declic in interiorul meu si am zis stop.

Mi-a fost greu sa imi imaginez viitorul fara el, sa realizez ca toate amintirile, pozele, lucrurile de la nunta pe care le pastram pentru nepoti acum sunt inutile. Am gresit amandoi, nu mi-am dorit sa devenim si noi o statistica, am zis ca noi o sa fim altfel...si am luptat pentru asta, dar viata mi-a aratat ca lucrurile nu ies intotdeauna cum vrem noi. Am invatat ca o relatie nu merge de la sine, trebuie lucrat permanent la ea, ca increderea si respectul sunt cheia, si o data pierdute, sunt greu de recastigat. Teoria o stim toti, practica ne omoara...

Acum suntem prieteni, vorbim zilnic, ne ajutam cu chestii minore. Sunt mai linistita ca in perioada aia, ma afund in munca mea si nu imi mai doresc nimic altceva. Stiu ca nu m-am vindecat 100%, but soon...

Cateodata sunt ingrijorata pentru el - ca mananca prostii, sau ca nu se odihneste suficient - si altadata imi doresc sa sufere, sa sufere cat am suferit si eu, sa vada cum e. Nu ma omor dupa nici una din starile astea, dar stiu ca o sa treaca la un moment dat.

Pana atunci, ne ridicam, ne scuturam de praf, viata merge inainte...

Visul unei nopti de iarna

29 decembrie. Aproximativ aceeasi gasca ca seara anterioara. Concertul unei artiste pe care eu personal nu prea o inteleg, intr-o cafenea (care se afla - unde altundeva? - decat in Centrul Vechi). Ne indreptam spre masa rezervata si reusesc sa ma impiedic de un scaun cu gratie - noroc cu Frumusel, ca ma prinde la timp. Ii ranjesc si, cand intorc privirea, zaresc ca in oglinda un ranjet familiar, la o alta masa - Mr. Fly! Fuck, ce cauta aici? Si apoi - fuck, lui ii place muzica asta? Pai da, la varsta lui, normal ca ii place, fac o glumita in sinea mea :-).

Mr. Fly are 37 de ani, propria companie, inteligenta peste medie, pasiuni periculoase, major mood swings, a high level of fuckedupness, o inclinatie pentru mesaje kinky & big commitment issues. Ridica paharul in semn de salut - this is so movie-like. Eu n-am pahar, abia acum comandam, asa ca ii flutur degetele - no way in hell nu ma duc eu la masa lui sa il salut. E intr-un grup marisor, sta langa o blonda, dar nu imi dau seama din gesturile lor daca sunt impreuna sau nu.

Nu pot decat sa ma bucur ca Frumusel se aseaza langa mine si discutam banalitati. Lucrurile s-au potrivit perfect.

Nu trece mult timp si soseste primul sms: "Nu mai sta pe scaunul ala de parca ai avea un bat infipt in fund". Ha! Da, stau dreapta, si ce? Doar stau toata ziua cocosata la birou, aici trebuie sa am prestanta :-). Nu-i raspund nimic.

"Cine e pretty boy?", vine urmatorul mesaj.

Aaah, deci a observat. Jubilez, zambesc si ii raspund: "Cine e blondy"?

"O amica veche", spune el. Amica my ass, gandesc.

Vin si bauturile noastre, urmate la scurta vreme de un alt sms: "Ce bei?".

"Limonada", raspund.

"Control freak", vine si replica lui (i-am spus candva ca nu beau alcool, pentru ca nu imi place sa pierd controlul).

Ii trimit o smiley face cu limba scoasa drept raspuns.

"Trebuie sa facem ceva cu sutienul ala", imi scrie iar. Whaaat?? Si abia apoi realizez ca o bretea de la sutien imi tot aluneca pe sub rochie si eu o ridic automat. Omul asta are ochi la ceafa???

Concertul ajunge pe la jumatate si eu ma cam plictisesc. Ma plictisesc cam multe lucruri in ultima vreme, gandesc cu tristete.

Hai sa ii mai scriu ceva. "Tie iti place cum canta tipa asta?"

"Vezi ca era un concert Smiley alaturi, cred ca ai gresit intrarea". Fuck you, spun in sinea mea. Culmea e ca mie chiar imi place Smiley :-)).

Chiar ii raspund: "Fuck you".

Raspunsul lui vine prompt: "Da, Doamne!"

Ok, indiferent ce am face, ajungem in aceeasi directie! Si stiu ca daca o sa pornesc pe drumul ala, o sa fiu so in over my head...Asa ca arunc telefonul in geanta si o las balta. In curand se termina si concertul si iesim, fara sa ma mai uit in directia lui. Nu are rost.

L.E. I-am trimis un sms pe 31 cu urari pentru noul an si nu mi-a raspuns. Asa ca m-am enervat si am sters toate mesajele de la el si soon o sa ii sterg si numarul.

S-a intamplat intr-o seara...

28 decembrie. Noapte friguroasa, iesire (IAR!!!) in una dintre carciumile din Centrul Vechi. Impreuna cu 2 amice si un amic - eu plictisita si fara chef, imaginandu-mi in detaliu ce scarbosenii face fumul care ma inconjoara in clipa cand patrunde in plamanii mei. 

Ni se alatura in curand 2 persoane pe care eu nu le cunosc - fratele uneia dintre amice - tall, dark and handsome - si un prieten de-al lui - neinteresant*. Il studiez pe Frumusel (cu coada ochiului, evident) - ingrijit, pulover asezat perfect pe o pereche de umeri bine facuti, fular dragut, ceas Doxa medium class (asta cu observatul ceasurilor am mostenit-o de la ex Hubbie), manusi de piele sexy as hell. Yumm. Singura mea problema e ca Frumuseii astia, din experienta mea, nu prea au nimic in cap. Plus ca nu cred in cuplurile in care barbatul e mai frumos ca femeia :-)).

Anyway, Frumuselul se pare ca stie sa deschida gura, vorbeste interesant si destul de arogant - conversatie generala de grup, si apoi conversatie particulara cu una dintre amice care se prelinge pe scaun langa el. Neinteresantul se baga in seama cu mine - just my luck. Ii zambesc frumos si dezinteresat si incep o discutie cu cealalta amica - sora Frumuselului. Amica prelinsa fuge la baie si Frumuselul se baga in conversatia noastra, ma intreaba cu ce ma ocup, bla bla. Vorbim ceva vreme si nu pot sa nu observ ca imi arunca priviri intense cu ochii lui negri, chiar si cand nu mi se adreseaza mie. Yumm...gandurile mele se duc un pic pe aratura :-). Deodata, se opreste si imi spune: "Vezi ca eu pot sa citesc ganduri". Mda, joaca bine. 

Ma cam inrosesc...Hell, sunt asa de evidenta? Fac pe serioasa si ma uit aiurea. Amica cea prelinsa si binevoitoare ii arunca: "Evei ii plac barbatii mai maturi, de 35 de ani". What the hell? Ma uit cu o spranceana ridicata la ea...Frumusel suiera printre dinti: "Mda, astia de 25 nu sunt asa interesanti". Fuck, he's only 25???? Arata si vorbeste mult mai matur. In fine, ce-am avut si ce-am pierdut...

Gasca merge in club, eu si Frumusel (culmea, se pare ca nici lui nu-i plac cluburile) ne retragem, fiecare pe drumul lui.

*Just to be politically correct, neinteresant = not my type :-)

 

10 femei

Laura a fost casatorita la 20 de ani cu un tip abuziv, de care a divortat in scurt timp. Acum are 40 de ani si o relatie de 12 ani cu un barbat casatorit, care are familie in alta tara. In cursul saptamanii sta cu ea, in weekend-uri cu familia. Laura spune ca e fericita si nu isi doreste mai mult.

Alexandra e casatorita de 6 ani cu primul ei iubit. In fiecare an, intr-o anumita perioada, el are remuscari ca s-au casatorit si ii spune ca nu o iubeste. In fiecare an se impaca si merg mai departe. Alexandra are 31 de ani si a inceput sa isi doreasca in secret sa aiba o aventura cu un asiatic.

Ioana are 28 de ani si de 3 ani de zile merge la psiholog sa isi vindece anumite fobii. Una dintre ele este aceea de a merge cu taxiul. Este permanent in cate o relatie de scurta durata cu un tip despre care spune ca nici macar nu il place, dar cand se rupe relatia, plange inevitabil si intra in depresie.

Nora are 29 de ani si este de o frumusete rara, genul de femeie dupa care toti barbatii intorc capul. Ultima ei relatie serioasa s-a terminat acum 2 ani, cand ea l-a parasit pe el. De atunci a refuzat sa mai dea sanse unui alt barbat, si ii compara pe toti cu fostul iubit, pentru care a dezvoltat o mica obsesie.

Lenora are 36 de ani si o relatie de 10 ani cu un barbat mai in varsta cu 16 ani decat ea. El este divortat si nu isi mai doreste o casatorie sau copii (are deja copii din prima casatorie). Lenora isi doreste copii, insa nu vrea sa il piarda, asa ca accepta situatia ca atare.

Ilinca are 30 de ani si cauta barbatul perfect. Are cel putin o intalnire pe saptamana cu cate un barbat nou, dar intotdeauna cel cu care iese are un defect (sau mai multe). 

Ana are 26 de ani si isi pregateste nunta care va avea loc la anul. Iubitul ei nu munceste si nici nu vrea sa munceasca si la 28 de ani primeste bani de la parinti. Ana plange cateodata fara sa isi dea seama de ce.

Carla are 30 de ani si acum 2 ani a avut o relatie hiper toxica cu un barbat insurat. Respectivul s-a intors la sotie si de atunci Carla nu s-a mai indragostit de nici un barbat.

Madalina este casatorita cu primul ei iubit si impreuna au emigrat in alta tara, dupa o relatie de 10 ani. Madalina s-a simtit foarte singura acolo, iar sotul ei a inceput sa se poarte foarte urat cu ea. Seful ei a compensat si a inceput sa ii spuna lucrurile pe care sotul ei uitase sa i le zica. Madalina are o aventura cu seful ei.

Eva are 30 de ani si s-a casatorit cu iubirea vietii ei, dupa o relatie de 2 ani. Nunta a fost de poveste, dar casnicia a durat un an, pana cand Eva a aflat ca sotul ei incepuse o aventura la cateva luni dupa nunta. El a regretat, ea a incercat sa il ierte, dar intr-o zi s-a rupt ceva in ea. Si-a dat seama ca el nu este iubirea vietii ei, pentru ca viata ei nu s-a sfarsit. Asa ca au pus punct si au ramas prieteni. De atunci, Evei i-a placut doar de un singur barbat, insa acesta era prea fucked up dintr-o casnicie anterioara si nu isi dorea decat o relatie sexuala, insa pentru ea nu a fost de ajuns. Sex is a great thing, dar Eva cauta un barbat care sa o doreasca pentru TOT ce este ea.

P.S. Povestile de mai sus sunt reale. Numele sunt, evident, fictive.

Si barbatii plang...seara la semafor

Traficul e monoton si se taraste ca un sarpe stralucitor prin ploaia rece de decembrie. Opresc la un semafor inganand una dintre melodiile lui Robbie, si ma amuz singura ca nici atunci cand sunt ragusita vocea mea nu suna deloc matur. 

Privesc intamplator la masina din stanga mea si zaresc printre stropii de apa de afara un barbat ce sta cu privirea pironita in plafon. Poarta sacou negru si o cravata a carei culoare nu o disting bine, strambata si largita la gat. Priveste in sus, cu o mana trecuta prin par, si alta intepenita pe volan. Mi se pare ca zaresc o lacrima pe obrazul lui, insa nu sunt sigura ca nu sunt stropii de ploaie care aluneca pe geam cei care imi inseala privirea. Se face verde si isi indreapta capul, iar ochii lui se intorc spre mine. Isi sterge obrazul cu maneca camasii - deci nu m-am inselat - si pleaca mai departe.
Pornesc si eu.
"Save me from drowning in the sea,
Beat me up on the beach..."

De ce plang barbatii luni seara la semafor? 

 

Kiss

Poti citi multe lucruri in modul in care un barbat iti saruta mana. De la formalitate, respect, sau chiar dragoste - pana la un "multumesc" mai special pentru un dans acordat. Dar cand un barbat iti saruta interiorul palmei nu poate insemna decat un singur lucru. Mi-e dor sa imi fie sarutat interiorul palmei.

Ziua cand ochii albastri au devenit gri

L-am cunoscut intr-o zi de septembrie si mi-a picat cu tronc. Mda, cred ca asta e cuvantul. Un fel de crush romanesc :-). Are cei mai incredibili ochi albastri pe care i-am vazut vreodata. Deosebit de atent si inteligent, cand imi vorbea nu reuseam sa ii sustin privirea aia infinit de albastra si ochii imi alunecau inevitabil pe buze. Mirosea bine si imi era greu sa ma concentrez in preajma lui. Nu puteam nici sa mananc cu el, reuseam sa iau doar cateva inghitituri, pentru ca stomacul meu era impanzit de insecte care zburau nebuneste (hai sa nu le zicem chiar fluturi :-) ). Cu timpul, insa, lucrurile s-au calmat si relatia dintre noi a inceput sa decurga firesc. Relatia dintre noi este una profesionala - Blue Eyes este seful meu.

Intr-o zi am pasit intr-o casa familiara si am intalnit niste ochi necunoscuti. Ochii erau caprui si veneau la pachet cu un zambet obraznic; privirea era nerusinata, insa zambetul nu ajungea la ochi si asta m-a starnit sa aflu mai multe. In curand noptile mele au inceput sa fie tulburate de sms-uri nebunesti si atunci ochii albastri au devenit gri. 

Lucrurile de care nu sunt mandra

- Uneori judec oamenii dupa aparente;

- Am convingeri extreme in privinta unor anumite lucruri;

- Am sute de idei, incep zeci de proiecte, si nu finalizez decat o foaaarte mica parte;

- Acord prea multa atentie viselor si "vad" un semn in orice mi se intampla;

- Mananc de pofta, nu de foame;

- I get PMS si ma complac;

- Cateodata visez sa castig la loterie;

- Nu am suficienta rabdare nici cu altii, nici cu mine;

- Cateodata cand sunt obosita sau plictisita, ma pisicesc;

- Cand sunt intr-o relatie, il rog pe el sa faca lucruri pe care in mod normal le-as face singura fara probleme: sa schimbe un bec, sa puna lichid de parbriz la masina, etc.;

- Sunt prea visatoare;

- M-am uitat la toata seria Twilight pentru Taylor Lautner (and he's like 19, wth!);

- Am fost dependenta de Prison Break;

- Cand sunt trista ma uit la filme stupide cu adolescenti stupizi;

- Am o casnicie esuata in spate;

- La un moment dat nu am iesit o saptamana intreaga din casa;

- Uneori sunt timida;

- Sunt excesiv de sensibila;

- Nu reusesc sa ma conving de satisfactiile pe care ti le ofera sportul;

- Am nevoie de multa atentie de la partener;

- Imi creez asteptari mari de la cei din jur; 

- Nu ma pot bucura 100% de un lucru/mancare/priveliste/intamplare/vacanta/film/spectacol, daca nu il impart cu o persoana draga.

Despre femei...

Relatia mea cu celelalte femei este una extremista. Adica ele ori ma urasc, ori ma iubesc la nebunie. Cale de mijloc nu prea am intalnit.

De ce ma urasc o parte dintre femei?

- pentru ca port tocuri cel putin 6 zile din 7, in timp ce ele nu ies din pantofi sport sau alte chestii hidoase;

- pentru ca imi spal parul in fiecare zi, in timp ce ele se chinuie sa ma convinga ce sanatos este sa iti tii parul imputit, soios si impregnat de toate noxele cate o saptamana;

- pentru ca port make-up zilnic la birou;

- pentru ca in afara de gym nu ma imbrac niciodata sport pe strada. Ever.

- pentru ca port fusta sau rochie in 90% din timp, chiar si iarna. Iar in rest port pantaloni scurti cu dresuri mate. 

- pentru ca urasc blugii, desi ele sustin ca sunt comozi si sexy (?!?);

- pentru ca le corectez permanent engleza si le atrag atentia cand uita o virgula sau o cratima in diverse texte;

- pentru ca nu am nici o poza cu mine pe facebook si intru in contul respectiv o data pe saptamana, in timp ce ele isi pun poze penibile facute in oglinda si dau check in de la Baicoi;

- pentru ca sunt foarte critica;

- pentru ca stiu sa gatesc fantastic, in timp ce ele se mandresc cand reusesc sa intinda un pate ieftin pe o felie de paine ordinara cu o frunza de patrunjel deasupra, si pe urma mai pun si poza cu marea realizare pe facebook :-);

- pentru ca am avut cea mai frumoasa nunta din lume (da' alta nu mai fac :-)) );

- pentru ca ma trezesc foarte de dimineata in vacante, in timp ce ele isi pierd jumatate din zi zacand in hotel;

- pentru ca nu merg niciodata la all inclusive (bine, am fost o data, din greseala :-)), si prefer sa descopar restaurante mici si traditionale unde sa mananc in cantitati normale :-);

- pentru ca imi place sa testez permanent mancaruri noi, si nu ma dau in vant dupa bucataria romaneasca (doar daca e ceva gatit de mama :-))

- pentru ca prefer sa mananc putin si bun, decat mult si prost;

- pentru ca stiu sa inot de la 8 ani, in timp ce ele se balacesc ca niste matze aterizate in cada;

- pentru ca urasc unghiile de plastic si le tin pe ale mele naturale, patrate si rosii;

- pentru nu fumez si nu beau cafea si alcool, iar lor obiceiurile astea li se par foarte cool;

- pentru ca urasc cluburile si notiunea de a merge in club la agatat;

- pentru ca atunci cand am chef de sex prefer sa ma descurc singura :-), decat sa sar in pat cu fostul sau cu vreun pusti agatat in club;

- pentru ca masina pe care o conduc este una pe care ar conduce-o si un barbat, nu minunatii hidoase gen Matiz, Tico, Spark, Smart, Citroen C1, Nissan JOke (sic!), Mini Cooper. I hate Mini Cooper! Si nici n-am prescurtarea numelui meu la numar, gene la faruri sau floricele pe capota;

- pentru ca nu ma imbat cand ma paraseste vreun iubit si nici ca sa impresionez pe unul nou; 

- pentru ca am cel mai sexy tatuaj ever, iar lor le e frica de ace;

- pentru ca vorbesc doar cand am ce spune, nu de dragul de a ma auzi vorbind;

- pentru ca am curajul sa spun ceea ce cred si sa fac ceea ce vreau, cand am chef;

- pentru ca toate animalele ma iubesc si nu ma musca nici un caine;

- pentru ca nu ma uit la TV si I have no freakin' idea who is the latest pitzipoanca star of Romania;

- pentru ca imi iubesc jobul, dar nu stau acolo pana adorm cu capul pe birou;

- pentru ca nu mi se pare uncool sa ai un copil si o familie, si inca imi doresc asta;

- pentru ca stiu ce caut la un barbat si nu ma multumesc cu jumatati de masura sau cu relatii de umplutura;

Mai exista si o categorie de femei care ma adora...in general cele care sunt la fel ca mine sau doar ma considera pur si simplu lovely :-).

Se vede ca m-a suparat o femeie azi, nu :-)? Eh...tomorrow is another day.

In the morning

Diminetile vin inainte de rasarit, cu ochi limpezi, par valvoi, piele catifelata, buze carnoase, sani bombati si pofta nebuna de sex.

Imi iubesc noile dimineti si ele ma iubesc pe mine.

False fakeness

Cand imi spui lucruri nerusinate, ochii mei privesc in pamant, dar mintea mea e in flacari;

Cand imi spui lucruri triste, ochii mei raman ficsi, dar totul in mine se prabuseste;

Cand imi atingi mana, mi-o retrag, dar amintirea caldurii ei imi ramane fixata in suflet;

Cand imi atingi chipul, ochii mei raman atenti, dar creierul meu nu mai pricepe nimic din ce zici;

Cand imi vorbesti condescendent, gura mea iti zambeste ironic, insa arde de dorinta sa te sarute.

La exterior sunt rece ca gheata, dar pe interior ard ca jaraticul. 

Cu toate astea, sunt o actrita atat de proasta...

Despre dragoste si alti demoni

Nu, nu este vorba de cartea lui Marquez in aceasta postare. Este vorba despre dragoste, si sex, si viata. Multi oameni vorbesc despre dragostea vietii lor...parerea mea este ca nu ai de unde sa stii care este marea dragoste a vietii tale pana nu ajungi la sfarsitul ei, sau cel putin la o varsta apropiata de acel sfarsit. Viata ne surprinde in moduri atat de incredibile, incat este imposibil sa prevezi ceva.

Astazi iubesti cu toata fiinta ta, si crezi cu tarie ca nu poate exista dragoste mai mare, insa intr-o fractiune de secunda totul se poate schimba. Si va sosi o noua iubire, si mai mare, si mai puternica, dar mai ales altfel. Si senzatiile unui nou inceput - incitarea, emotia, descoperirea reciproca, trairile acelea pe care le descoperi de fiecare data cu mai multa intensitate, cu mai multa pasiune, cu mai multe asteptari.

Si din fiecare relatie ramanem cu ceva, cu un gand, cu o dorinta, cu un lucru care l-am adorat la celalalt si ne-am dori sa in regasim in urmatorul, sau din contra, cu ceva ce am dispretuit, si fugim speriati cand cineva ne aminteste chiar si fugitiv de acel ceva. Suntem in mare parte o suma a fostelor noastre relatii. Insa este important sa realizam momentul cand a venit vremea sa ne desprindem, sa auzim declicul care ne indica ca e momentul sa mergem mai departe. Cu bune, cu rele, cu bagaj sau fara, cu sechele multe sau doar cu tristete, dar sa mergem mai departe. Si in momentul ala tu esti altul si iubesti altfel. Lasa-te sa iubesti altfel.

Se poate intampla sa ne dorim ceva cu ardoare intr-o relatie - cum ar fi o viata linistita, stabila, iar celalalt sa isi doreasca chestii incitante, iesiri multe, vise carieristice. Iar cand iesim din respectiva relatie sa ne schimbam atat de mult, incat sa incepem si noi sa ne dorim un alt stil de viata, pe care inainte il dispretuiam. 

Dupa socul unei despartiri ne ascundem dupa ziduri de prefacuta indiferenta si superficialitate, ne spunem ca nu mai dorim decat sex, ne aruncam in experiente si trairi noi, relatii de o noapte, ne inscriem in zeci de activitati de oameni single, cursuri de dezvoltare personala si sporturi extreme, doar doar mai reusim sa mai adunam un fior nou in suflet, ceva care sa ne convinga ca nu suntem morti pe interior, ceva care sa umple golul din suflet, orice care sa ne faca sa uitam de rana care inca sangereaza. Ne pacalim ca avem sute de prieteni - prezenti in contul de facebook - cand de fapt in toata valtoarea asta, suntem mai singuri ca niciodata. Totul este o mare cacealma, tu tot cauti dragostea vietii tale, si o stii. Cineva langa care sa poti rasufla usurat dupa ani in care ti-ai tinut respiratia, cineva langa care sa te asezi jos dupa luni de mers pe varfuri pe marginea prapastiei. In aceasta clipa tu esti unde trebuie sa fii, trebuie numai sa realizezi asta si sa iti permiti sa redevii tu insuti, pentru a putea lasa pe altcineva inauntru. Acel cineva care se arata interesat de ce se petrece in sufletul tau si iti recunoaste ochii tristi, cand toti ceilalti iti vad doar zambetul. Acel cineva care s-a cutremurat atat la auzul durerii din vorbele tale, incat propria durere i s-a parut o gluma proasta.

Convingerea mea cea mai puternica se poate rezuma intr-un cliseu pe care l-am auzit cu totii: nu aduce anul ce aduce clipa. Uneori poti sta ani intregi in nemiscare, iar intr-o fractiune de secunda viata ta sa fie data peste cap, si sa realizezi in cateva saptamani/luni cat nu ai realizat de ani buni. Se poate intampla sa cunosti persoane care in 2 saptamani sa iti schimbe viata in moduri in care altii nu au reusit in ani de zile. O astfel de persoana am cunoscut eu, dar el nu o sa afle niciodata cat de tare mi-a influentat viata in acel moment. 2 saptamani in care am uitat complet de momentul greu prin care treceam, 2 saptamani in care am capatat curaj sa realizez ceva ce n-am indraznit sa fac ani de zile, 2 saptamani in care m-am redescoperit pe mine si in care am aflat ce imi doresc cu adevarat de la viata.

Viata e surprinzatoare. Cresc. Traiesc.

We are all Lolitas...

"Lolita mea, care era pe jumatate în masina si se pregatea sa traga portiera, a coborât geamul, a facut cu mâna un semn de adio spre Louise si spre plopi (nu avea sa-i mai vada niciodata) si a întrerupt miscarea sortii: s-a uitat în sus - si s-a napustit din nou în casa (Haze striga furioasa dupa ea). O clipa mai târziu iubita mea urca în fuga mare scarile. Inima-mi bubuia, mai-mai sa-mi sparga pieptul. Mi-am saltat în graba pantalonii pijamalei si am dat usa de perete; exact în clipa aceea a aparut Lolita, în rochia ei de duminica, bocanind si gâfâind, si s-a aruncat în bratele mele, gura ei nevinovata topindu-se sub apasarea salbatica a maxilarelor mele de mascul sinistru. Scumpa mea frematatoare ca o trestie! în secunda urmatoare am auzit-o cum tropaia pe scari, vie si nesedusa. Soarta si-a reluat cursul. Piciorul blond s-a retras în masina, portiera s-a trântit - s-a trântit înca o data -, iar soferita Haze a tras violent de volan - buzele ei ca de guma se strâmbau rostind furioase ceva imperceptibil - si mi-a smuls iubita ducând-o departe, în vreme ce domnisoara Devizavi, invalida, statea pe veranda ei îmbracata în vita si, fara sa fie observata de ele sau de Louise, îsi agita slab, dar ritmic mâna în semn de ramas-bun."  din Lolita by Vladimir Nabokov    

Mi-am dorit in seara aceea tarzie sa devin Lolita lui, sa sar din masina, sa ma arunc in bratele lui si sa-l sarut, dar m-am abtinut, m-am abtinut, m-am abtinut...

Mare tampenie. 

Din nou...

Pana acum,

- am iubit
- am protestat
- m-am umilit
- am rabdat
- am iertat
- am renuntat la mine
- i-am cerut socoteala lui Dumnezeu
- am jelit
- AM SUPRAVIETUIT

De acum inainte,

- o sa uit
- o sa sper
- o sa creez
- o sa visez
- o sa simt
- o sa ard de dorinta
- o sa fiu eu insami
- o sa fiu femeie
- O SA TRAIESC

...si poate candva, o sa iubesc...?