Se afișează postările cu eticheta despre mine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre mine. Afișați toate postările

duminică, 14 aprilie 2013

The day I stopped running

Era o sambata ploioasa si trebuia sa merg la nunta unor prieteni. Era prea frig pentru rochia rosie lunga de matase, insa nu am avut chef sa port altceva. Intotdeauna ma imbrac prea subtire...Conduceam incet prin ploaia deasa care se transforma usor in lapovita si ascultam asta
Eram, ca de obicei, in lumea mea. Strazile erau pustii si vantul involbura ploaia de primavara. Am trecut pe langa locul meu de suflet si mi-am amintit ca a trecut ceva vreme de cand am fost pe acolo, asa ca am decis sa opresc 10 minute. Curtea era pustie, copacii verzi si bancile ude si cuminti parca ma asteptau. Raman cu balerinii de condus, imi trag pe mine o geaca cu gluga pufoasa si alerg prin ploaie, tinandu-mi poalele rochiei, sa nu le ud. 
Inauntru e semi-intuneric, cald si liniste. Sarut icoana albastra si raman in meditatie cateva minute. Rochia rosie mangaie covoarele groase pe masura ce ma indrept spre iesire.
Cobor scarile in graba si strabat curtea in fuga, incercand sa evit sa ma ud prea tare. Cand ajung la poarta, il vad. E acolo, cu masina oprita pe avarii, sta si ma priveste in timp ce ploaia ii curge siroaie prin par, pe fata si pe haine. Ma priveste impietrit - ma opresc in fata lui. Imi spune ca mi-a vazut rochia fluturand cand am intrat si a oprit sa vada daca sunt intr-adevar eu. Eu stiu ca de fapt mi-a vazut masina parcata in fata, dar tac, fiindca prezenta lui ma umple de bucurie. Imi spune sa merg cu el in restaurantul de alaturi, sa bem un ceai si sa vorbim. Ma ia de mana si il urmez ca teleghidata...nu vreau decat sa ajung la caldura.


joi, 21 martie 2013

Fancy meeting you, bear

Dimineata devreme - sa fi fost vreo 8? E soare, trafic lejer, gasesc loc de parcare in buza cladirii - iubesc zilele astea! Ma extrag din masina, imi infig in dinti marul din care am inceput sa rontai pe drum, imi iau catrafusele (a se citi poseta), iar de pe bancheta din spate pescuiesc un urs de plus cat mine de mare, cadou de la Y de acum o suta de ani. Nici nu stiu de ce l-am tinut pana acum, insa iata ca astazi am profitat de initiativa unui coleg de a strange jucarii pentru copiii unei familii sarace, ca sa il donez pentru a crea bucurie unui suflet mic.
Sunt inca un pic adormita si merg agale, molfaind din mar si cu ursul meu sub brat. Paznicul ma priveste amuzat, dar pe mine ma apuca cascatul. Intru in lift si degetul mi se duce instinctiv pe cifra 14. Usile dau sa se inchida, dar o mana se strecoara printre ele si le opreste. Intra un barbat inalt, brunet, intr-un sacou maro slim fit. Mmmm...miroase bine...ma trezesc :-). Cand imi vede monstruozitatea de urs, tresare si se abtine greu sa nu il pufneasca rasul. 
"L-ai luat sa iti tina de urat astazi?"
"Mda", zic, "de fapt l-am luat sa imi faca treaba cand plec in pauza de masa".
Etajele se succed unul dupa altul si tacem. Pe la 8 iar ma intreaba:
"Este pentru copilul tau?"
"Este pentru un copil, da", ii raspund.
Se hlizeste si ma roaga sa ii dau numarul meu de telefon, sub un pretext stupid. Ii spun ca nu e greu de aflat, doar lucram in aceeasi cladire, nu? Pai hai sa vedem cata substanta cenusie are! 
Si chiar a avut - in cateva ore m-a sunat. Iesim maine seara - chiar sunt curioasa ce strategie a avut pentru a-mi afla numarul de telefon.


P.S. M-am distrat cand am gasit poza asta - fix cam asa aratam si eu :-).

duminică, 17 martie 2013

Woman to woman

Toate prietenele mele si-au dorit la un moment dat sau isi doresc sa incerce ceva cu o femeie. "Ceva" insemnand un sarut, o mangaiere, o atingere, poate sex...cine stie unde se ajunge? Si eu mai am din cand in cand momente in care ma gandesc ce interesant ar fi sa mangai o pereche frumoasa de sani sau sa ma frec un pic de o piele extrem de fina. 
Imaginea mea de aventura cu o reprezentanta a aceluiasi sex contine o domnisoara cu aspect mai degraba inocent, cu sani frumosi si talie subtire, cu buze mari si carnoase (psiholoaga mea sustinea ca imaginea femeii cu care avem fantezii reprezinta imaginea pe care o avem despre propriul corp - asa o fi?)
Desi am prietene foarte frumoase, nu as putea niciodata sa fac ceva de natura intima cu vreuna din ele, cred ca ne-ar pufni rasul daca am incerca :-). Deci mademoiselle din fantezia mea trebuie sa fie musai o necunoscuta. Insa cand ma gandesc ce-as face cu ea, imaginatia mea se opreste intr-un punct. Pentru ca atunci realizez ca nimic nu poate compensa lipsa unui penis serios si a unui piept tare (sau invers). Te joci cat te joci, insa in clipa cand devine necesara o jucarie care imita o parte anatomica a unui barbat, e clar ca o femeie nu iti va fi de ajuns, nu :-)?
Aveam 20 de ani si eram in vacanta in Grecia cu o prietena, cand intr-un club m-a abordat o bruneta cu 7 ani mai mare care mi-a spus ca sunt sexy si mi-a propus sa ne "jucam" putin. Eu eram inocenta la trup si la minte si am preferat un grec la fel de brunet si focos, insa mereu m-am intrebat...cum ar fi fost experienta aia? 

 

joi, 14 martie 2013

Stii cum e?

Stii cum e sa fii inconjurat zilnic de zeci de oameni si in adancul sufletului sa te simti tot singur?
Stii cum e sa ai o aparenta pretentioasa - zilnic sa te aranjezi, machiezi, coafezi, imbraci la 4  ace, sa porti numai tocuri - doar pentru ca pe interior te simti urat?
Stii cum e sa zambesti la exterior, cand sufletul tau e facut tandari?
Stii cum e ca atunci cand pui capul pe perna noaptea sa simti ca te scufunzi intr-o groapa fara fund?
Stii cum e sa fii intr-un loc familiar, intr-o discutie cu oameni cunoscuti, si dintr-o data sa te detasezi in asa hal, incat sa nu mai recunosti nimic si pe nimeni din jurul tau?
Stii cum e sa nu iti mai doresti nimic, din teama ca orice bucurie va fi urmata de un sir lung de suferinte?
Stii cum e sa iti doresti sa te vada cineva asa cum esti tu in realitate, cand toti ceilalti iti vad doar masca?
Stii cum e sa vrei sa iti arati arati slabiciunea, dar sa nu poti, din teama ca o sa fii respins?
Stii...?





miercuri, 6 martie 2013

Spring

Imi place primavara pentru ca:

- pot sa port pantofi de piele intoarsa deschisa la culoare;
- pot sa iau in fiecare zi alta esarfa colorata din cele douajdemii pe care le am;
- atunci cand ajung tarziu acasa pot sa stau sa ma uit la filme cu Audrey in timp ce mananc salata de avocado cu lamaie (asta nu stiu de ce nu puteam sa o fac iarna, cred ca ma lua somnul mai repede :-));
- pot sa merg in weekend la brunch pe terasa la French Bakery sau Simbio sau Rue de Pain sau ... (a se completa cu orice restaurant dragut care are meniu de brunch si terasa insorita);
- pot sa ma plimb pe jos pe Calea Victoriei duminica dimineata foarte devreme cand e pustiu;
- pot sa ma urc in masina sa fug de lume fara sa imi fie teama ca o sa raman inzapezita pe undeva;
- pot sa plantez din nou busuioc in jardiniera (done!);
- florile incep sa aiba parfum din nou si legumele sa aiba gust;
- nu mai trebuie sa spal masina o data la 3 zile;
- scap de hainele groase;
- pot sa incep sa visez la vara.





Men...

Eu si Y. am fost impreuna timp de 4 ani si ne-am incheiat relatia acum 6 ani. A fost relatia mea cea mai serioasa inainte sa il cunosc pe sotul meu. Partea buna e ca a fost singurul barbat din viata mea de pana acum, care nu m-a inselat. Partea proasta e ca relatia noastra a fost calduta, fara stoluri mari de fluturi. Ne doream lucruri diferite, ne-am despartit de comun acord, end of story. De atunci am pierdut legatura, stiam ca incepuse o relatie noua...
Acum cateva luni m-a cautat pe facebook si am schimbat vreo 2 vorbe despre vreme.
Aseara m-a sunat si mi-a spus cu vocea pierita ca el inca ma iubeste, ca m-a iubit in tot timpul asta, ca a fost un prost ca m-a lasat sa plec, ca a vazut nu stiu ce film si si-a amintit cum eram eu, cum eram noi, si ca ii e dor de asta...
Eu am tacut o vreme...nu am stiut ce sa ii raspund. Relatia asta mi se pare atat de departe...si vorbele lui nu au miscat nimic in sufletul meu. M-am intrebat in gand doar daca toate lucrurile din lumea asta se intampla prea tarziu...
L-am intrebat ce mai face iubita lui si mi-a spus, ca intamplator (!), ca e insarcinata cu copilul lor. Dar ca asta nu are nici o legatura cu ce mi-a spus...But of course...!Eu sunt Ileana Cosanzeana si tu nu esti deloc complet iresponsabil cand esti pus in fata unei schimbari importante din viata ta...
Astazi m-a sunat din nou sa imi spuna ca are drum prin zona unde am eu biroul si daca pot sa cobor sa imi dea o floare de 1 martie. I-am spus sa se duca sa ii dea floarea aia femeii care ii poarta copilul si care probabil ar fi foarte suparata daca ar afla ce face. End of story. Again. 



duminică, 24 februarie 2013

Intuitie

Unele locuri poarta amprenta lucrurilor care s-au intamplat acolo.
La un moment dat in viata mea am decis ca e momentul sa merg la un psiholog. Am ajung la o doamna psiholog care imi fusese recomandata, care avea cabinetul intr-un apartament in Piata X. Locul ala m-a ucis psihic din prima secunda in care am pasit in el. Am simtit din prima apasarea din el, covorul bej-gri imi inducea o stare pe care nu pot sa o descriu, canapeaua aia era groaznica, ii simteam energia negativa. Am mers o data si m-am urnit sa mai merg si o a doua oara, apoi nu am mai putut sa calc acolo.
Alta data am ajuns sa fac niste cursuri in apartamentul persoanei care mi le preda. Imi placea mult stilul ei si lucrurile pe care le invatam, insa apartamentul ei, la demisol, ma facea sa am in permanenta o stare extrem de proasta. Nu stiu ce se intamplase/intampla acolo, insa eu simteam fiecare emotie negativa, era o apasare permanenta care ma inconjura in fiecare clipa petrecuta acolo.
Ma bazez pe intuitia mea de fiecare data cand ajung intr-un loc nou. In perioada cand mergeam la interviuri pentru job, stiam din primul moment cand intram in sediul unei companii daca o sa lucrez acolo sau nu, pentru ca simteam imediat atmosfera locului respectiv.


marți, 19 februarie 2013

One day

Sunt la biroul meu de la etajul 14, pe colt. E liniste, mare parte din colegi sunt in pauza de masa. Afara e un soare minunat de orbitor ce imi poarta gandurile spre primavara. Primavara...parca in dimineata asta mirosea a pamant umed si a iarba ce se zbate sa iasa la lumina. Poate totusi chiar se apropie primavara, nu e doar o iluzie.
Ma grabesc sa semnez niste hartii de pe birou, in timp ce telefonul suna. Vorbesc la telefon, visez la primavara, rasfoiesc hartiile. Una imi cresteaza o linie fina pe aratator si o picatura de sange nu intarzie sa apara. Scot un "ouch" involuntar si imi rotesc ochii dupa un servetel - contractele patate cu sange sunt de-a dreptul dezgustatoare.
Ochii mi se opresc pe o privire albastra aparuta ca de nicaieri, si niste maini dibace imi infasoara degetul intr-un servetel. Termin de vorbit la telefon si ma descopar tot singura, in biroul aproape gol. De undeva de departe aud o voce: "Eva, vii la masa?"


vineri, 15 februarie 2013

Double

In aceasta perioada sunt un personaj cu 2 personalitati. Una dintre ele este volubila, zambitoare, glumeata, muncitoare, preocupata, creativa. Cea de-a doua, ascunsa in interiorul primei, este fragila, nelinistita si resemnata in acelasi timp, inchisa, amortita. Atat de inchisa incat mi-e foarte greu si sa scriu despre asta.
Eu - cea adevarata, pe care nu o vede nimeni, nici macar sora mea sau prietenii apropiati, I feel like I'm crumbling. Parca merg pe sarma, cu rasuflarea taiata, asteptand momentul cand o sa fiu singura ca atunci cand o sa respir din nou nu o sa ma doara. 
Ma simt falsa, dar in acelasi timp nu ma pot dezvalui celor din jur. Ma simt singura, pentru ca nimeni nu citeste in ochii mei adevarul. 
Cineva mi-a urat recent sa raman la fel de vesela. Yeap, that's me - Miss happy happy joy joy. Ironic!
Altcineva mi-a urat sa imi gasesc fericirea. Am renuntat de ceva vreme sa mai cred in fericirea permanenta si vesnica. Fericirea este alcatuita din mici bucatele pe care trebuie sa le strangem in camara sufletului, pentru zile innorate. Astept zile mai insorite, sa imi reincarc camara.


joi, 7 februarie 2013

Mediocritate

In momentele grele din viata mea, de fiecare data, imi revine in minte un gand: de ce nu pot fi si eu mediocra? Sa am o viata similara cu a celorlaltora, sa fiu o alta oaie din turma. Si nu o spun in sens peiorativ. Cred ca e placut sa pasti linistit, inconjurat de alte pufosenii ca tine, pe o pajiste intinsa si uniforma, fara sa iesi tu in evidenta printr-o blana mai roz, printr-o tehnica mai speciala de pascut, prin cautarea unei pajisti mai verzi, sau prin invatarea unui grup de oi sa joace fotbal. 
De cele mai multe ori insa, mie nu mi-a iesit. Intr-un fel sau altul, viata m-a adus in situatii in care eu eram oaia care pleca de nebuna prin padure, sau care se lupta cu lupii, cand restul mitoaselor dormeau, sau care se chinuia sa invete sa zboare, desi era fizic imposibil sa se intample asta vreodata - pentru ca, nu? - oile nu au aripi. Si de fiecare data m-am regasit cu genunchii zdreliti, cu blana plina de sange, cu urechile pleostite, dorindu-mi iar si iar sa fiu mediocra. Mediocra, multumita, fericita in prostia mea de oaie care nu cunoaste alta viata decat cea de oaie.



sâmbătă, 26 ianuarie 2013

My lighthouse is gone

Acum cateva zile am primit o veste proasta. Farul meu, farul copilariei mele, farul pe care il am in sute de poze si pe care il zaream de la distanta cand ma apropiam, si imi arata ca acolo e acasa, farul care ma facea sa ma simt in siguranta cand invatam sa inot, farul pe care visam sa il cumpar la pensie, sa ma mut in el si sa il transform intr-o locuinta sau restaurant, farul asta nu mai este - s-a prabusit in mare. 
Desi nu mai era functional de foarte multi ani, farul asta mi-a ramas in suflet. Stiam de ceva vreme ca alunecarile de teren din zona s-au agravat, am vazut semnele anul trecut, insa nu imi imaginam ca lucrurile se vor precipita atat de repede...Ma gandeam ca autoritatile vor face ceva, farul asta era monument istoric...
Cand am primit vestea de la sora mea m-am simtit ca atunci cand aveam vreo 15 ani, iar la inceputul unei veri ne-am dus in satul bunicilor si am vrut sa mergem ca de obicei pe o mica plaja langa care era de cand ne stiam o mica padurice...si atunci am descoperit ca padurea fusese taiata TOATA, din toti copacii nu mai ramasesera decat niste cioturi...am plans atunci amandoua, sub soarele dogoritor, cu genunchii in nisipul care ardea, cu sunetul valurilor care parca plangeau si ele disparitia padurii.
Nu ma mai mira faptul ca pamantul o ia la vale, in conditiile in care noi ne batem joc de fiecare petec impadurit care ne-a mai ramas...ceea ce ma mira este ca nimeni nu realizeaza ca pierdem lucruri importante pentru noi toti, din nepasare...
Nu stiu daca o sa mai am curaj sa merg acolo la vara, la casa goala deja de mult timp, si ea in pericol de alunecare, si sa vad povarnisul gaunos, cu farul meu facut bucati la baza. 
Farul asta vreau sa il pastrez intreg in amintirile mele, sa il tin inchis in inima mea pana in ziua cand le voi povesti copiilor mei istorioare din vremuri mult apuse, cu fete slabanoage cu marea in sange si pielea arsa de soare, si faruri care se inaltau falnice pe coasta Marii Negre.    



vineri, 25 ianuarie 2013

Vise

Visez mult si intens de cand ma stiu. Mai multe vise pe noapte, cu detalii, culori, simple sau genul de vis in vis - in care visez ca ma trezesc si o iau de la capat - tot tacamul.
Cosmarurile reprezinta cam 70% dintre visele mele.
Cel mai des visez ca ma loveste tatal meu. Tatal meu nu m-a lovit niciodata in viata reala.
Apoi visez ca ma bate crunt fostul sot, dar crunt, cu lovituri pe care le simt pana in adancul oaselor, cu sange pe care il vad ca zboara pe pereti. Nici el nu m-a agresat niciodata, nici macar verbal, cu atat mai putin fizic.
Apoi mai sunt visele - si ele multe la numar, in care visez ca imi pierd dintii - fie imi cad, fie mi se rup, fie imi sunt smulsi de primele 2 persoane de care pomeneam mai sus.
Restul de 30% din vise - cele pozitive - sunt vise cu insule zburatore, avioane si OZN-uri :-), sau visul repetitiv pe care il am de multa, multa vreme - cu mine mergand pe o strada cu piatra cubica si cu garduri vii, o strada care imi este extrem de familiara in vis. Strada pe care bineinteles ca nu am fost in viata reala...
Am avut o saptamana grea...nu imi doresc decat sa inchid telefonul, sa dorm si sa visez frumos.


duminică, 20 ianuarie 2013

When in Vienna...

Marti seara am ajuns la aeroport cam devreme, dar Blue Eyes era deja acolo - ca intotdeauna, si oriunde, e primul care vine. Punctualitatea lui e chiar enervanta cateodata... Il scanez dintr-o privire - camasa crisp cu dungi fine bleu, si sweater cu nasturi mari, de un mov inchis, pantaloni casual - soarbe cu inghitituri mici dintr-un expresso scurt si face ultimele ajustari la una dintre cele 2 prezentari pe care le va sustine. Ii zambesc cand ma asez langa el, si imi aduce un ceai verde - stie ca nu beau cafea.
Peste 2 ore suntem deja imbarcati si il vad agitat...apoi imi amintesc care are aviophobia. E prima oara cand zburam impreuna si nu stiu cum o sa se manifeste...imi zambeste crispat si isi lipeste capul de spatarul scaunului, cu ochii inchisi. Ne pregatim sa decolam si ii vad mana inclestata pe bratul dintre scaunele noastre. Eu iubesc senzatia de gol in stomac pe care mi-o da zborul, insa agitatia lui incepe sa ma agite si pe mine, asa ca incep sa turui despre orice subiect imi vine in minte - si eu nu sunt o persoana care vorbeste mult si degeaba :-). Dar acum il intreb o mie de lucruri - despre colegii nostri din Vienna, despre prezentarile lui, despre prezentarea mea, despre animalele pe care le-am avut fiecare, cum au murit, despre cartile citite, despre Cirque du Soleil :-), despre ultimele filme vazute, si tocmai cand ii povestesc cu patos finalul lui "El secreto de sus ojos", realizez ca suntem deja in aer de cateva minute si el pare mai relaxat. Totusi, cere un whiskey pentru el si vin rosu pentru mine, apoi imi atinge mana si imi sopteste la ureche: "Stiu ce incerci sa faci si apreciez, chiar ma ajuta". Ii zambesc din nou si ma afund in scaunul meu, incercand sa atipesc putin. 
Cand ma trezesc, ochii lui sunt pironiti pe mine...what is this guy thinking??
La Vienna este frig, extrem de frig, atat de frig incat a 2-a zi imi cumpar un pulovar gros, si un sal pufos de care nu ma mai despart 3 zile. Ziua nu avem pauze mai mari de 10 minute, seara mergem cu colegii la cina si apoi in club (n-am putut sa ma fofilez de mersul in club...), reusesc sa dorm doar 3 ore pe noapte, oboseala se acumuleaza. 
In prima seara, dupa cateva pahare de vin, Blue Eyes devine awfully friendly, cum se intampla de fiecare data...sare ca un dulau la gatul oricui se apropie de mine, ma protejeaza, se asigura ca sunt imbracata suficient de gros, ma trimite inapoi in camera sa imi schimb pantofii cu toc cui cu care am stat prin hotel cu cizmele mai calduroase, he's being very bossy and protective. Nu ma scapa din ochi nici o clipa, eu dansez cu o parte din colegi, cu el nu pot, pur si simplu nu pot sa ma simt in largul meu dansand cu el...
Si la fel ca la ultimul eveniment, la un moment dat renunta la controlul de sine, ma ia de mana din mijlocul unei conversatii, si ma duce pe ringul de dans. "Iarasi nu dansezi cu mine?", imi suiera printre dinti, in timp ce se lipeste tot de mine, cu o mana ma strange de talie si cu cealalta imi desface degetele mainii drepte, pentru a si le strecura pe ale lui printre ele, intr-un mod electrizant. Hell, asa ar trebui sa danseze seful cu tine? For sure not...
Ma uit la cei care danseaza in jurul nostru si este o distanta de cel putin 20 cm intre ei, in timp ce noi suntem imbratisati de-a dreptul...Incerc sa imi pastrez mintea limpede si sa imi amintesc ca are o iubita care il asteapta acasa si eu n-as putea in vecii vecilor sa am distrugerea unei relatii pe constiinta (pentru ca stiu cum e sa fii on the other side...), plus ca I really don't need this kind of mess at work...Dansul se termina, el imi saruta mana si imi multumeste, in timp ce ma priveste cu ochii lui schimbatori, care acum au devenit albastru inchis...
Vreau sa nu mai vad ochii astia, vreau sa ma intorc la hotel si sa dorm pana mi-i scot din minte. Ii spun ca plec, fiindca sunt obosita, si imi raspunde pe acelasi ton autoritar ca nu plec nicaieri singura. Il roaga pe un alt coleg sa ma conduca si dupa ce ii spune de 2 ori sa aiba grija de mine, plec infasurata in paltonul meu de printesa si in salul alb pufos vienez, pasind in tacere alaturi de colegul meu austriac, si doar zgomotul tocurilor mele se mai aude pe piatra cubica.
A doua zi dimineata, Blue Eyes ma ignora complet la micul dejun si imi evita privirea. Intru in sala de conferinte si ma asez pe un scaun pe ultimul rand, cu laptopul in brate, nervoasa pe mine si pe intreaga situatie. Intra si el, dar nu se aseaza nicaieri, se foieste in picioare undeva in spatele meu, plimbandu-se cu mainile incrucisate pe piept si ii simt privirea patrunzatoare in ceafa. Dupa cateva zeci de minute in care ma chinui sa ma concentrez la ce lucrez, se apropie si imi sugereaza o mica modificare...mda, bineinteles ca esti cu ochii pe tot ce fac...
Ii dau dreptate, si ma intreaba daca m-am odihnit suficient. Ii spun ca aproximativ, iar el imi raspunde ca nu a prins decat 2 ore de somn si a baut deja 2 cafele...Bineinteles ca se lamenteaza, prezentarile lui decurg brici, ca intotdeauna, chiar si cu alcool in sange.
A doua seara o lasa mai moale, dansam din nou, dar nu imbratisati de parca ar fi ultima zi de pe pamant si noi ultimii doi supravietuitori...Imi sopteste la ureche: "Ce-mi faci tu mie, Eva?", dar nu mai asteapta raspuns (care oricum nu ar fi venit), imi saruta din nou mana drept multumire pentru dans si merge la culcare.
Luni cand ne vom revedea la birou el va redeveni his usual over-demanding bossy self si eu my usual cold professional self...


  
 
 

luni, 14 ianuarie 2013

Dinner

Apreciez un barbat care face un efort sa gateasca pentru o femeie. Chiar daca arde usturoiul pana devine amar, uita sa puna sare si zapaceste pastele pana devin din al dente - fra i denti :-). Il apreciez atat de tare incat imi scot botinele cu toc si paltonul de printesa si ii spal mormanul de vase din chiuveta cat el isi face de cap cu 2 portii de paste.
Apoi rad mult parmezan peste ele, ca sa le pot inghiti, si ii laud talentele de bucatar exceptional. Cina se transforma fara intentie in una la lumina lumanarilor, cand se intrerupe curentul - lucru care se pare ca se intampla destul de des in aceasta zona much worshiped. Sorb amuzata din paharul meu de vin rosu pana ce partenerul meu de cina face o magie si scoate niste lumanari.
Doua ore mai tarziu, eu sunt deja ametita de la unicul pahar de vin (deh, lipsa antrenamentului), si puseul de revenire la viata a electricitatii ne intrupe conversatia devenita deja intima. Tocmai la timp, cavalerul meu devenise ireal de frumos la lumina lumanarilor - mmm, just good enough to eat.
Trebuie sa ajung acasa pentru a-mi face bagajele (ca de obicei, pe ultima suta de metri), pentru ca a doua zi plec in cel mai friguros oras din Europa (nu statistic, ci pe baza experientei proprii). Frumuselul se ofera sa ma conduca acasa, si frigul de afara si stilul lui de a conduce (show-off) ma trezesc si imi amintesc ca nu are decat 25 de ani...Bine macar ca nu face remarci stupide cand imi cuplez centura de siguranta...



marți, 1 ianuarie 2013

Visul unei nopti de iarna

29 decembrie. Aproximativ aceeasi gasca ca seara anterioara. Concertul unei artiste pe care eu personal nu prea o inteleg, intr-o cafenea (care se afla - unde altundeva? - decat in Centrul Vechi). Ne indreptam spre masa rezervata si reusesc sa ma impiedic de un scaun cu gratie - noroc cu Frumusel, ca ma prinde la timp. Ii ranjesc si, cand intorc privirea, zaresc ca in oglinda un ranjet familiar, la o alta masa - Mr. Fly! Fuck, ce cauta aici? Si apoi - fuck, lui ii place muzica asta? Pai da, la varsta lui, normal ca ii place, fac o glumita in sinea mea :-).
Mr. Fly are 37 de ani, propria companie, inteligenta peste medie, pasiuni periculoase, major mood swings, a high level of fuckedupness, o inclinatie pentru mesaje kinky & big commitment issues. Ridica paharul in semn de salut - this is so movie-like. Eu n-am pahar, abia acum comandam, asa ca ii flutur degetele - no way in hell nu ma duc eu la masa lui sa il salut. E intr-un grup marisor, sta langa o blonda, dar nu imi dau seama din gesturile lor daca sunt impreuna sau nu.
Nu pot decat sa ma bucur ca Frumusel se aseaza langa mine si discutam banalitati. Lucrurile s-au potrivit perfect.
Nu trece mult timp si soseste primul sms: "Nu mai sta pe scaunul ala de parca ai avea un bat infipt in fund". Ha! Da, stau dreapta, si ce? Doar stau toata ziua cocosata la birou, aici trebuie sa am prestanta :-). Nu-i raspund nimic.
"Cine e pretty boy?", vine urmatorul mesaj.
Aaah, deci a observat. Jubilez, zambesc si ii raspund: "Cine e blondy"?
"O amica veche", spune el. Amica my ass, gandesc.
Vin si bauturile noastre, urmate la scurta vreme de un alt sms: "Ce bei?".
"Limonada", raspund.
"Control freak", vine si replica lui (i-am spus candva ca nu beau alcool, pentru ca nu imi place sa pierd controlul).
Ii trimit o smiley face cu limba scoasa drept raspuns.
"Trebuie sa facem ceva cu sutienul ala", imi scrie iar. Whaaat?? Si abia apoi realizez ca o bretea de la sutien imi tot aluneca pe sub rochie si eu o ridic automat. Omul asta are ochi la ceafa???
Concertul ajunge pe la jumatate si eu ma cam plictisesc. Ma plictisesc cam multe lucruri in ultima vreme, gandesc cu tristete.
Hai sa ii mai scriu ceva. "Tie iti place cum canta tipa asta?"
"Vezi ca era un concert Smiley alaturi, cred ca ai gresit intrarea". Fuck you, spun in sinea mea. Culmea e ca mie chiar imi place Smiley :-)).
Chiar ii raspund: "Fuck you".
Raspunsul lui vine prompt: "Da, Doamne!"
Ok, indiferent ce am face, ajungem in aceeasi directie! Si stiu ca daca o sa pornesc pe drumul ala, o sa fiu so in over my head...Asa ca arunc telefonul in geanta si o las balta. In curand se termina si concertul si iesim, fara sa ma mai uit in directia lui. Nu are rost.

L.E. I-am trimis un sms pe 31 cu urari pentru noul an si nu mi-a raspuns. Asa ca m-am enervat si am sters toate mesajele de la el si soon o sa ii sterg si numarul.


S-a intamplat intr-o seara...

28 decembrie. Noapte friguroasa, iesire (IAR!!!) in una dintre carciumile din Centrul Vechi. Impreuna cu 2 amice si un amic - eu plictisita si fara chef, imaginandu-mi in detaliu ce scarbosenii face fumul care ma inconjoara in clipa cand patrunde in plamanii mei. 
Ni se alatura in curand 2 persoane pe care eu nu le cunosc - fratele uneia dintre amice - tall, dark and handsome - si un prieten de-al lui - neinteresant*. Il studiez pe Frumusel (cu coada ochiului, evident) - ingrijit, pulover asezat perfect pe o pereche de umeri bine facuti, fular dragut, ceas Doxa medium class (asta cu observatul ceasurilor am mostenit-o de la ex Hubbie), manusi de piele sexy as hell. Yumm. Singura mea problema e ca Frumuseii astia, din experienta mea, nu prea au nimic in cap. Plus ca nu cred in cuplurile in care barbatul e mai frumos ca femeia :-)).
Anyway, Frumuselul se pare ca stie sa deschida gura, vorbeste interesant si destul de arogant - conversatie generala de grup, si apoi conversatie particulara cu una dintre amice care se prelinge pe scaun langa el. Neinteresantul se baga in seama cu mine - just my luck. Ii zambesc frumos si dezinteresat si incep o discutie cu cealalta amica - sora Frumuselului. Amica prelinsa fuge la baie si Frumuselul se baga in conversatia noastra, ma intreaba cu ce ma ocup, bla bla. Vorbim ceva vreme si nu pot sa nu observ ca imi arunca priviri intense cu ochii lui negri, chiar si cand nu mi se adreseaza mie. Yumm...gandurile mele se duc un pic pe aratura :-). Deodata, se opreste si imi spune: "Vezi ca eu pot sa citesc ganduri". Mda, joaca bine. 
Ma cam inrosesc...Hell, sunt asa de evidenta? Fac pe serioasa si ma uit aiurea. Amica cea prelinsa si binevoitoare ii arunca: "Evei ii plac barbatii mai maturi, de 35 de ani". What the hell? Ma uit cu o spranceana ridicata la ea...Frumusel suiera printre dinti: "Mda, astia de 25 nu sunt asa interesanti". Fuck, he's only 25???? Arata si vorbeste mult mai matur. In fine, ce-am avut si ce-am pierdut...
Gasca merge in club, eu si Frumusel (culmea, se pare ca nici lui nu-i plac cluburile) ne retragem, fiecare pe drumul lui.

*Just to be politically correct, neinteresant = not my type :-)

 

marți, 18 decembrie 2012

Contradictii

Am 30 de ani. 
Fizic arat de 24. 
Sufletul meu se taraste in baston - cred ca are vreo 100. 
Inima mea zburda naiva in jurul varstei de 20. 
Creierul meu vreau sa cred ca are fix 30 :-). 
Duminica dimineata ma uit la desene animate si mananc paine prajita cu unt si miere care mi se scurge pe barbie. 
Ii corectez pe cei din jurul meu si ma consider grozav de desteapta cateodata. 
Citesc in paralel o carte foarte trista si profunda si una groaznic de proasta si pornografica. Aia pornografica castiga teren :-).
Am asteptari prea mari intotdeauna si sunt foarte bitchy la job. 
Ma entuziasmez ca un copil de orice porcarioara. 
Port aproape mereu tocuri. Ma enerveaza zapada pentru ca nu pot sa port mereu tocuri.
Imi musc buzele, rosesc si imi gasesc greu cuvintele in preajma barbatilor pe care ii plac, dar ii desfiintez din doua vorbe pe ceilalti.
Am foarte multa energie, dar nu imi place sportul.
Imi plac posetele mici si masinile mari.
Gandesc mult, dar vorbesc destul de putin.
Mi-e dor sa am un orgasm care sa ma faca sa rad si sa plang in acelasi timp. Sau doua. Sau mai multe :-).


duminică, 16 decembrie 2012

Kiss

Poti citi multe lucruri in modul in care un barbat iti saruta mana. De la formalitate, respect, sau chiar dragoste - pana la un "multumesc" mai special pentru un dans acordat. Dar cand un barbat iti saruta interiorul palmei nu poate insemna decat un singur lucru. Mi-e dor sa imi fie sarutat interiorul palmei.


vineri, 14 decembrie 2012

Ziua cand ochii albastri au devenit gri

L-am cunoscut intr-o zi de septembrie si mi-a picat cu tronc. Mda, cred ca asta e cuvantul. Un fel de crush romanesc :-). Are cei mai incredibili ochi albastri pe care i-am vazut vreodata. Deosebit de atent si inteligent, cand imi vorbea nu reuseam sa ii sustin privirea aia infinit de albastra si ochii imi alunecau inevitabil pe buze. Mirosea bine si imi era greu sa ma concentrez in preajma lui. Nu puteam nici sa mananc cu el, reuseam sa iau doar cateva inghitituri, pentru ca stomacul meu era impanzit de insecte care zburau nebuneste (hai sa nu le zicem chiar fluturi :-) ). Cu timpul, insa, lucrurile s-au calmat si relatia dintre noi a inceput sa decurga firesc. Relatia dintre noi este una profesionala - Blue Eyes este seful meu.

Intr-o zi am pasit intr-o casa familiara si am intalnit niste ochi necunoscuti. Ochii erau caprui si veneau la pachet cu un zambet obraznic; privirea era nerusinata, insa zambetul nu ajungea la ochi si asta m-a starnit sa aflu mai multe. In curand noptile mele au inceput sa fie tulburate de sms-uri nebunesti si atunci ochii albastri au devenit gri. 



joi, 29 noiembrie 2012

Lucrurile de care nu sunt mandra


- Uneori judec oamenii dupa aparente;
- Am convingeri extreme in privinta unor anumite lucruri;
- Am sute de idei, incep zeci de proiecte, si nu finalizez decat o foaaarte mica parte;
- Acord prea multa atentie viselor si "vad" un semn in orice mi se intampla;
- Mananc de pofta, nu de foame;
- I get PMS si ma complac;
- Cateodata visez sa castig la loterie;
- Nu am suficienta rabdare nici cu altii, nici cu mine;
- Cateodata cand sunt obosita sau plictisita, ma pisicesc;
- Cand sunt intr-o relatie, il rog pe el sa faca lucruri pe care in mod normal le-as face singura fara probleme: sa schimbe un bec, sa puna lichid de parbriz la masina, etc.;
- Sunt prea visatoare;
- M-am uitat la toata seria Twilight pentru Taylor Lautner (and he's like 19, wth!);
- Am fost dependenta de Prison Break;
- Cand sunt trista ma uit la filme stupide cu adolescenti stupizi;
- Am o casnicie esuata in spate;
- La un moment dat nu am iesit o saptamana intreaga din casa;
- Uneori sunt timida;
- Sunt excesiv de sensibila;
- Nu reusesc sa ma conving de satisfactiile pe care ti le ofera sportul;
- Am nevoie de multa atentie de la partener;
- Imi creez asteptari mari de la cei din jur; 
- Nu ma pot bucura 100% de un lucru/mancare/priveliste/intamplare/vacanta/film/spectacol, daca nu il impart cu o persoana draga.