Vulgaritate

Sunt expusa la vulgaritate in fiecare zi. Nu stiu cum se face, insa rar trece o zi in care vulgul sa nu ma izbeasca cu violenta in fata.

Il vad pe strada, in tocuri facute franjuri si in pantofi murdari de noroi, in burtici bine dospite iesite de sub bluze lucioase si roz bombon, in bretele de sutien albe in zilele lor de glorie, dar care acum isi arata zambetul stirb si gri de sub bluze negre si fara forma. 

Il vad in zeci, sute de perechi de blue jeans in nuante nedefinite, tapetate cu zoaie, musai cu vedere la chiloti tanga care lasa un drum adanc intr-o pereche de fese proeminente.

Il vad in unghii lungi de plastic, tapetate in culori stridente, peste care stralucesc aplicatii grotesti, partial ciobite.

Il vad in claie de par soioase, lipite de capete care nu au mai facut cunostinta cu apa si samponul de saptamani intregi.
Il vad in fete imbacsite de sebum amestecat cu straturi de machiaj depus in straturi, zile la randul.

Il aud in gesturi zgomotoase, in vorbe mizerabile aruncate la fiecare alte doua cuvinte, intr-o limba romana atrofiata, chircita si maimutarita la maxim. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt vreo puritana, I can handle o injuratura sau doua, insa sa nu poti formula o singura fraza fara sa pomenesti de pula si pizda mi se pare de-a dreptul o boala.

Il simt in mirosuri ieftine si stridente, sau si mai rau, in duhori repugnante de trup omenesc care nu a mai trecut pe la dus de zile intregi. Zilele trecute eram pe punctul de a lesina intr-un supermarket, cand o doamna la vreo 50 de ani, de altfel decent imbracata, a trecut pe langa mine.

Nu ma uit la televizor decat rar, si atunci mai mult la Discovery-uri, insa acum cateva zile eram intamplator la o prietena si TV-ul ei era pe un post de muzica romanesc. Protagonista era blonda, dolofana si alerga prin printr-o padure in chiloti. In scenele in care era cu fata purta cizme lungi de vinilin care strangulau fara mila pulpele grasoase. Am ras...am plans.

In Romania se consuma in medie un tub si 1/4 de pasta de dinti pe an pe cap de locuitor. Sapun probabil si mai putin. Cum facem sa popularizam niste reguli de igiena de baza? Cum facem sa ne educam tinerii in spiritul altor valori, decat cele pe care le vad zilnic in jurul lor?

Eu inca mai sper...

Lucrurile de care nu sunt mandra

- Uneori judec oamenii dupa aparente;

- Am convingeri extreme in privinta unor anumite lucruri;

- Am sute de idei, incep zeci de proiecte, si nu finalizez decat o foaaarte mica parte;

- Acord prea multa atentie viselor si "vad" un semn in orice mi se intampla;

- Mananc de pofta, nu de foame;

- I get PMS si ma complac;

- Cateodata visez sa castig la loterie;

- Nu am suficienta rabdare nici cu altii, nici cu mine;

- Cateodata cand sunt obosita sau plictisita, ma pisicesc;

- Cand sunt intr-o relatie, il rog pe el sa faca lucruri pe care in mod normal le-as face singura fara probleme: sa schimbe un bec, sa puna lichid de parbriz la masina, etc.;

- Sunt prea visatoare;

- M-am uitat la toata seria Twilight pentru Taylor Lautner (and he's like 19, wth!);

- Am fost dependenta de Prison Break;

- Cand sunt trista ma uit la filme stupide cu adolescenti stupizi;

- Am o casnicie esuata in spate;

- La un moment dat nu am iesit o saptamana intreaga din casa;

- Uneori sunt timida;

- Sunt excesiv de sensibila;

- Nu reusesc sa ma conving de satisfactiile pe care ti le ofera sportul;

- Am nevoie de multa atentie de la partener;

- Imi creez asteptari mari de la cei din jur; 

- Nu ma pot bucura 100% de un lucru/mancare/priveliste/intamplare/vacanta/film/spectacol, daca nu il impart cu o persoana draga.

November nothing

Calc apasat pe tocurile mele, iar zgomotul sec este dublat de ecoul stradutei inguste. Drumul este acoperit de frunze galbene si ruginii, care stau lipite de pavaj parca intr-o imbratisare umeda a toamnei. Nu-mi place frigul, dar apreciez sezonul rece pentru ca-mi ofera ocazia sa ma baricadez perfect, sa nu las nici un centimetru din mine descoperit. De jos in sus - botine gri din piele intoarsa cu tocuri de 12 cm, dresuri mate gri, pantaloni scurti de catifea gri, palton bleumarin, manusi lungi, esarfa in nuante de gri, albastru, mov. Make-up-ul de rigoare pe fata. Poseta mica, intotdeauna mica. Imi place sa ma camuflez asa, ma simt protejata. 

Ies dintre stradute si ma straduiesc sa imi ajustez privirea la agitatia din zona. Sunt in Centrul vechi, of course, locul 0 al Bucuresti-ului, locul unde intalnesti toate genurile de oameni posibile si imposibile, locul unde insista prietenii mei sa ne vedem de fiecare data. 

Ne strangem in intregimea grupului nostru ciripitor si intram in prima carciuma care ne cuprinde pe toti. Atmosfera e plina de fum de tigara si mese incarcate cu bautura. Radem, glumim, povestim. Totusi, in tot timpul asta, imi rasuna clar si apasat in urechi: dureros. Dureros, dureros, spus cu accent pe r, ca de vocea unei persoane raraite. Nu sunt raraita si nici nu cunosc pe nimeni cu acest mic defect de vorbire, in afara de un coleg cu care nu am mare lucru in comun. Rad si mai tare, sa acopar vocea din urechile mele. Ce prostie, nu e nimic dureros aici, imi zic. Parca sunt pe un nor, totul mi se pare ca se desfasoara in slow motion, camera invaluita in fum ma hipnotizeaza, ochii mi se intalnesc cu altii across the hall. Imi dau seama ca am fixat fara sa vreau pe cineva si imi mut privirea. Nu sunt eu aici inca. Nu inca.

Strang din dinti, calc apasat si drept, pentru a-mi pastra echilibrul, clipesc des din pleoape pentru a alunga gandurile. Prea multe ganduri, ca intodeauna. Le sterg imaginandu-mi o casa calda cu miros proaspat de paine cu dragoste. E ceva senzual in framantatul cu rabdare al unei paini, in dospitul ei lent, in coptul indelungat intr-un cuptor luminat, in mirosul catifelat si aspru, in acelasi timp. Intr-o casa in care se coace paine nu pot patrunde ganduri rele.   

Inspiratie prehistory

Cateodata imi place sa ma joc cu poze si culori. Acesta este un colaj pe care l-am facut ca inspiratie pentru o tinuta, dar voi il puteti folosi la orice...chiar si doar pentru a va clati ochii :-).

O poveste

A fost o data ca niciodata o copila. Dulce, cu parul lung castaniu si ochii mari de caprioara, umezi de lacrimi, dupa despartirea de prima ei iubire. Avea 19 ani si s-a intors acasa dupa primul an de facultate, sa isi petreaca vacanta in satul bunicilor ei.

El avea 15 ani si era varul ei primar. In vara aceea s-au privit cu alti ochi. El nu mai era copil, devenise barbat si petrecea foarte mult timp fara tricou, cu pieptul bronzat si muschii bine definiti sub pielea bine intinsa. Ea nu mai era verisoara lui plina de fitze de la oras, ramasese doar un suflet care cunoscuse prima dezamagire. Avea parul valvoi si umbla in pantaloni scurti de jeans rupti si tricouri lalai. Totul a inceput cu povesti, discutii din ce in ce mai personale si mai intime, confidente impartasite ascunsi de ceilalti in camera din fundul casei, glume stiute doar de ei, priviri cu subinteles.

Au urmat atingeri ca din intamplare, zile petrecute inotand impreuna, jocuri semi-copilaroase si semi-erotice, mici complicitati ascunse de ochii celorlalti. El profita de orice moment pentru a-si lipi trupul tanar si flamand de al ei - o ajuta sa coboare o treapta, sa urce pe cal, sa sara un gard. Ea cauta pretexte de a trece prin camera lui cand el statea seara si citea in pat, imbracata in cei mai skimpy pantaloni scurti si cel mai transparent maiou. Tensiunea sexuala escalada cu fiecare zi, si mai mult, si mai mult.

Dormeau in camere alaturate, cu usa deschisa intre ele, si stateau asa ore intregi pe intuneric, cu respiratia taiata - amandoi stiau ca nici unul nu dormea. Intr-o dimineata ea s-a trezit cu senzatia ca el a sarutat-o in somn, s-a ridicat din pat, dar cand a mers in camera alaturata, el nu era acolo. A fost plecat toata ziua atunci, si cand s-a intors, nu a putut sa o priveasca in ochi.

Intr-o noapte, cand toti dormeau, ea s-a dus la el, si, ca de obicei, el era treaz. L-a luat de mana, au iesit din casa pe geam, si au mers sa inoate la adapostul noptii.. Noaptea era calduroasa si luna le lumina drumul. Cand au ajuns acolo, ea s-a aruncat in apa si el a urmat-o. Apa era calda si placuta, insa tot ce au facut a fost sa se priveasca in ochi si sa rada nebuneste, iar apoi sa se intoarca tot tinandu-se de mana.

Toamna a venit, ca in toate povestile de vara, si ea s-a intors in marele oras, sa-si continue studiile. S-au revazut in iarna care a urmat, intr-o imprejurare nefericita - tatal lui, unchiul ei, se stinsese pe neasteptate in urma unui cancer necrutator. Cand s-au revazut, ea nu a stiut ce sa ii zica, insa in imbratisarea lui a simtit mai mult decat durere, a simtit disperare si dorinta. 

Au continuat sa pastreze legatura prin telefon, si in cateva luni s-au revazut din nou. Dupa o plimbare lunga, el a condus-o spre casa, si, in fata usii, a sarutat-o surprinzator si scurt si pasional, apoi a coborat scarile in fuga. Ea a ramas cu gura cascata si cu imagini cu iad si flacari si cazane cu smoala perindandu-i-se prin cap :-). Si atunci a zis stop jocului. De atunci numarul revederilor lor nu l-a depasit pe cel al degetelor de la o mana, in rest au reusit sa se evite cu succes.

Incest, corupere de minori, secret rusinos? Nimic mai departe de adevar...doar o amintire prafuita de timp a inocentei de atunci.

Despre femei...

Relatia mea cu celelalte femei este una extremista. Adica ele ori ma urasc, ori ma iubesc la nebunie. Cale de mijloc nu prea am intalnit.

De ce ma urasc o parte dintre femei?

- pentru ca port tocuri cel putin 6 zile din 7, in timp ce ele nu ies din pantofi sport sau alte chestii hidoase;

- pentru ca imi spal parul in fiecare zi, in timp ce ele se chinuie sa ma convinga ce sanatos este sa iti tii parul imputit, soios si impregnat de toate noxele cate o saptamana;

- pentru ca port make-up zilnic la birou;

- pentru ca in afara de gym nu ma imbrac niciodata sport pe strada. Ever.

- pentru ca port fusta sau rochie in 90% din timp, chiar si iarna. Iar in rest port pantaloni scurti cu dresuri mate. 

- pentru ca urasc blugii, desi ele sustin ca sunt comozi si sexy (?!?);

- pentru ca le corectez permanent engleza si le atrag atentia cand uita o virgula sau o cratima in diverse texte;

- pentru ca nu am nici o poza cu mine pe facebook si intru in contul respectiv o data pe saptamana, in timp ce ele isi pun poze penibile facute in oglinda si dau check in de la Baicoi;

- pentru ca sunt foarte critica;

- pentru ca stiu sa gatesc fantastic, in timp ce ele se mandresc cand reusesc sa intinda un pate ieftin pe o felie de paine ordinara cu o frunza de patrunjel deasupra, si pe urma mai pun si poza cu marea realizare pe facebook :-);

- pentru ca am avut cea mai frumoasa nunta din lume (da' alta nu mai fac :-)) );

- pentru ca ma trezesc foarte de dimineata in vacante, in timp ce ele isi pierd jumatate din zi zacand in hotel;

- pentru ca nu merg niciodata la all inclusive (bine, am fost o data, din greseala :-)), si prefer sa descopar restaurante mici si traditionale unde sa mananc in cantitati normale :-);

- pentru ca imi place sa testez permanent mancaruri noi, si nu ma dau in vant dupa bucataria romaneasca (doar daca e ceva gatit de mama :-))

- pentru ca prefer sa mananc putin si bun, decat mult si prost;

- pentru ca stiu sa inot de la 8 ani, in timp ce ele se balacesc ca niste matze aterizate in cada;

- pentru ca urasc unghiile de plastic si le tin pe ale mele naturale, patrate si rosii;

- pentru nu fumez si nu beau cafea si alcool, iar lor obiceiurile astea li se par foarte cool;

- pentru ca urasc cluburile si notiunea de a merge in club la agatat;

- pentru ca atunci cand am chef de sex prefer sa ma descurc singura :-), decat sa sar in pat cu fostul sau cu vreun pusti agatat in club;

- pentru ca masina pe care o conduc este una pe care ar conduce-o si un barbat, nu minunatii hidoase gen Matiz, Tico, Spark, Smart, Citroen C1, Nissan JOke (sic!), Mini Cooper. I hate Mini Cooper! Si nici n-am prescurtarea numelui meu la numar, gene la faruri sau floricele pe capota;

- pentru ca nu ma imbat cand ma paraseste vreun iubit si nici ca sa impresionez pe unul nou; 

- pentru ca am cel mai sexy tatuaj ever, iar lor le e frica de ace;

- pentru ca vorbesc doar cand am ce spune, nu de dragul de a ma auzi vorbind;

- pentru ca am curajul sa spun ceea ce cred si sa fac ceea ce vreau, cand am chef;

- pentru ca toate animalele ma iubesc si nu ma musca nici un caine;

- pentru ca nu ma uit la TV si I have no freakin' idea who is the latest pitzipoanca star of Romania;

- pentru ca imi iubesc jobul, dar nu stau acolo pana adorm cu capul pe birou;

- pentru ca nu mi se pare uncool sa ai un copil si o familie, si inca imi doresc asta;

- pentru ca stiu ce caut la un barbat si nu ma multumesc cu jumatati de masura sau cu relatii de umplutura;

Mai exista si o categorie de femei care ma adora...in general cele care sunt la fel ca mine sau doar ma considera pur si simplu lovely :-).

Se vede ca m-a suparat o femeie azi, nu :-)? Eh...tomorrow is another day.

In the morning

Diminetile vin inainte de rasarit, cu ochi limpezi, par valvoi, piele catifelata, buze carnoase, sani bombati si pofta nebuna de sex.

Imi iubesc noile dimineti si ele ma iubesc pe mine.

False fakeness

Cand imi spui lucruri nerusinate, ochii mei privesc in pamant, dar mintea mea e in flacari;

Cand imi spui lucruri triste, ochii mei raman ficsi, dar totul in mine se prabuseste;

Cand imi atingi mana, mi-o retrag, dar amintirea caldurii ei imi ramane fixata in suflet;

Cand imi atingi chipul, ochii mei raman atenti, dar creierul meu nu mai pricepe nimic din ce zici;

Cand imi vorbesti condescendent, gura mea iti zambeste ironic, insa arde de dorinta sa te sarute.

La exterior sunt rece ca gheata, dar pe interior ard ca jaraticul. 

Cu toate astea, sunt o actrita atat de proasta...

Despre dragoste si alti demoni

Nu, nu este vorba de cartea lui Marquez in aceasta postare. Este vorba despre dragoste, si sex, si viata. Multi oameni vorbesc despre dragostea vietii lor...parerea mea este ca nu ai de unde sa stii care este marea dragoste a vietii tale pana nu ajungi la sfarsitul ei, sau cel putin la o varsta apropiata de acel sfarsit. Viata ne surprinde in moduri atat de incredibile, incat este imposibil sa prevezi ceva.

Astazi iubesti cu toata fiinta ta, si crezi cu tarie ca nu poate exista dragoste mai mare, insa intr-o fractiune de secunda totul se poate schimba. Si va sosi o noua iubire, si mai mare, si mai puternica, dar mai ales altfel. Si senzatiile unui nou inceput - incitarea, emotia, descoperirea reciproca, trairile acelea pe care le descoperi de fiecare data cu mai multa intensitate, cu mai multa pasiune, cu mai multe asteptari.

Si din fiecare relatie ramanem cu ceva, cu un gand, cu o dorinta, cu un lucru care l-am adorat la celalalt si ne-am dori sa in regasim in urmatorul, sau din contra, cu ceva ce am dispretuit, si fugim speriati cand cineva ne aminteste chiar si fugitiv de acel ceva. Suntem in mare parte o suma a fostelor noastre relatii. Insa este important sa realizam momentul cand a venit vremea sa ne desprindem, sa auzim declicul care ne indica ca e momentul sa mergem mai departe. Cu bune, cu rele, cu bagaj sau fara, cu sechele multe sau doar cu tristete, dar sa mergem mai departe. Si in momentul ala tu esti altul si iubesti altfel. Lasa-te sa iubesti altfel.

Se poate intampla sa ne dorim ceva cu ardoare intr-o relatie - cum ar fi o viata linistita, stabila, iar celalalt sa isi doreasca chestii incitante, iesiri multe, vise carieristice. Iar cand iesim din respectiva relatie sa ne schimbam atat de mult, incat sa incepem si noi sa ne dorim un alt stil de viata, pe care inainte il dispretuiam. 

Dupa socul unei despartiri ne ascundem dupa ziduri de prefacuta indiferenta si superficialitate, ne spunem ca nu mai dorim decat sex, ne aruncam in experiente si trairi noi, relatii de o noapte, ne inscriem in zeci de activitati de oameni single, cursuri de dezvoltare personala si sporturi extreme, doar doar mai reusim sa mai adunam un fior nou in suflet, ceva care sa ne convinga ca nu suntem morti pe interior, ceva care sa umple golul din suflet, orice care sa ne faca sa uitam de rana care inca sangereaza. Ne pacalim ca avem sute de prieteni - prezenti in contul de facebook - cand de fapt in toata valtoarea asta, suntem mai singuri ca niciodata. Totul este o mare cacealma, tu tot cauti dragostea vietii tale, si o stii. Cineva langa care sa poti rasufla usurat dupa ani in care ti-ai tinut respiratia, cineva langa care sa te asezi jos dupa luni de mers pe varfuri pe marginea prapastiei. In aceasta clipa tu esti unde trebuie sa fii, trebuie numai sa realizezi asta si sa iti permiti sa redevii tu insuti, pentru a putea lasa pe altcineva inauntru. Acel cineva care se arata interesat de ce se petrece in sufletul tau si iti recunoaste ochii tristi, cand toti ceilalti iti vad doar zambetul. Acel cineva care s-a cutremurat atat la auzul durerii din vorbele tale, incat propria durere i s-a parut o gluma proasta.

Convingerea mea cea mai puternica se poate rezuma intr-un cliseu pe care l-am auzit cu totii: nu aduce anul ce aduce clipa. Uneori poti sta ani intregi in nemiscare, iar intr-o fractiune de secunda viata ta sa fie data peste cap, si sa realizezi in cateva saptamani/luni cat nu ai realizat de ani buni. Se poate intampla sa cunosti persoane care in 2 saptamani sa iti schimbe viata in moduri in care altii nu au reusit in ani de zile. O astfel de persoana am cunoscut eu, dar el nu o sa afle niciodata cat de tare mi-a influentat viata in acel moment. 2 saptamani in care am uitat complet de momentul greu prin care treceam, 2 saptamani in care am capatat curaj sa realizez ceva ce n-am indraznit sa fac ani de zile, 2 saptamani in care m-am redescoperit pe mine si in care am aflat ce imi doresc cu adevarat de la viata.

Viata e surprinzatoare. Cresc. Traiesc.

We are all Lolitas...

"Lolita mea, care era pe jumatate în masina si se pregatea sa traga portiera, a coborât geamul, a facut cu mâna un semn de adio spre Louise si spre plopi (nu avea sa-i mai vada niciodata) si a întrerupt miscarea sortii: s-a uitat în sus - si s-a napustit din nou în casa (Haze striga furioasa dupa ea). O clipa mai târziu iubita mea urca în fuga mare scarile. Inima-mi bubuia, mai-mai sa-mi sparga pieptul. Mi-am saltat în graba pantalonii pijamalei si am dat usa de perete; exact în clipa aceea a aparut Lolita, în rochia ei de duminica, bocanind si gâfâind, si s-a aruncat în bratele mele, gura ei nevinovata topindu-se sub apasarea salbatica a maxilarelor mele de mascul sinistru. Scumpa mea frematatoare ca o trestie! în secunda urmatoare am auzit-o cum tropaia pe scari, vie si nesedusa. Soarta si-a reluat cursul. Piciorul blond s-a retras în masina, portiera s-a trântit - s-a trântit înca o data -, iar soferita Haze a tras violent de volan - buzele ei ca de guma se strâmbau rostind furioase ceva imperceptibil - si mi-a smuls iubita ducând-o departe, în vreme ce domnisoara Devizavi, invalida, statea pe veranda ei îmbracata în vita si, fara sa fie observata de ele sau de Louise, îsi agita slab, dar ritmic mâna în semn de ramas-bun."  din Lolita by Vladimir Nabokov    

Mi-am dorit in seara aceea tarzie sa devin Lolita lui, sa sar din masina, sa ma arunc in bratele lui si sa-l sarut, dar m-am abtinut, m-am abtinut, m-am abtinut...

Mare tampenie. 

Lucrurile care ma fac fericita

O pereche de pantofi cu toc (but of course);
O fotografie frumoasa (facuta de mine sau nu);
Un schimb de priviri pline de sensuri nestiute de ceilalti;
O minune intamplata cand totul pare pierdut;
Lucrurile nascute din ideile mele;
Florile care au miros;
Mirosul ploilor de vara;
Privelistea de la biroul meu in zilele insorite;
Unghiile vopsite in rosu;
Sa ma plimb desculta pe plaja;
Sa ma joc cu un copil cu ochii limpezi;
Sa vorbesc cu un animal;
Paine prajita cu unt, miere si lapte duminica dimineata;
Sa gatesc pentru o persoana draga;
Sa fac punch fierbinte de portocale pentru prieteni de sarbatori (yeap, it's with alcohol);
Oamenii care ma surprind placut;
Sms-urile nebunesti primite in miez de noapte;
Sa fac dragoste semi-adormita la ore imposibile;
Excitement-ul dinaintea plecarii intr-o calatorie. 

To be continued...

Amuzant

Eu, catre fostul meu sot:

- Uite ce ruj rosu mi-am luat (translation: vezi ce fel de femeie pot fi fara tine? vezi, am mers mai departe, sunt puternica, pe picioarele mele, sunt frumoasa si tanara si atragatoare si...)!

El:

- Prea rosu. Prea ca la tara.

Mda. Funny as always.

Din nou...

Pana acum,

- am iubit
- am protestat
- m-am umilit
- am rabdat
- am iertat
- am renuntat la mine
- i-am cerut socoteala lui Dumnezeu
- am jelit
- AM SUPRAVIETUIT

De acum inainte,

- o sa uit
- o sa sper
- o sa creez
- o sa visez
- o sa simt
- o sa ard de dorinta
- o sa fiu eu insami
- o sa fiu femeie
- O SA TRAIESC

...si poate candva, o sa iubesc...?

A night at the Opera

                         

Aseara am fost la Opera. Iubesc sa merg la Opera, nu numai pentru spectacolul in sine, care, sa fim sinceri, la un moment dat devine obositor si usor plictisitor chiar si pentru cei mai cunoscatori, ci mai ales pentru atmosfera de acolo.

Tinuta all black for me - botine negre cu toc de 10 cm, dres negru mat, fusta a bit poofy de tafta neagra, manusi de catifea albastra - si ma simt perfect baricadata.

Greutatea coloanelor, mirosul de vechi si misterios, draperiile grele si rosii, lojele micute si frumos aliniate, toate parca te imbie sa gandesti in termeni de fantezii si ganduri interzise. Imi place sa privesc de la inaltimea lojelor oamenii de jos, sa imi imaginez o poveste despre fiecare figura interesanta pe care zaresc in semi-intuneric - oare ce simte omul asta? Oare ce foc ascuns arde in el? Oare este indragostit de colega de serviciu micuta de la departamentul financiar si in fiecare zi cand o priveste intrand in birou isi imagineaza cum intr-o zi la plecare o va astepta cu liftul, pe care il va bloca intre etajele cu Raiffeisen Bank si Orange si ii va privi spatele arcuindu-se in oglinda, in timp ce o patrunde cu tot manunchiul arzator de dorinte acumulat in ultimul an? Sau focul lui e stins, omorat de rutina vietii si de zecile relatii goale, fara sens, fara sclipire...?

In primul rand zaresc un cuplu distins, trecut de varsta incitarilor, imbracati elegant - el in costum si palton gros, negru, ea in rochie si haina lunga gri. Se privesc cu respect, resemnare si parca au o anumita liniste. Oare ce taine ascunde viata lor impreuna? Oare cate iertari, momente de cumpana, compromisuri au insirat pe firul relatiei lor?

Vad multi studenti la Opera. Au auzit ei ca e bine sa te culturalizezi :-). Ciripesc entuziast si la sosire si la plecare. Ce vremuri, cand ai impresia ca toata lumea e a ta si cand iti doresti sa inhalezi tot universul dintr-o rasuflare... 
Spectacolul e plin de culoare, de lumini, de sunete. Ma gandesc la artisti - oare el are o sotie care adulmeca impietrita din primul rand fiecare nota? Oare ea (solista) isi lasa tot sufletul pe scena, pentru ca acasa nu o mai asteapta nimic?
Soseste finalul - aplauze, reflectoare, freamat, si apoi cortina cade.
Ma indepartez de multime fugind pe tocurile mele si strangand in jurul meu salul albastru, ca sa nu mai simt frigul de afara si din suflet.

            

               

Alergand pe tocuri

Imi plac tocurile. Inalte, svelte, creaza postura si tinuta. Pantofii trebuie sa aiba calapod bun, of course, ca sa poti merge comod si in sigurata pe tocuri. 

Bineinteles ca nu port tocuri cand merg pe munte sau in excursii :-). Dar la birou, in oras, in stralucirea zilei sau in invaluirea misterioasa a noptii, o pereche de pantofi cu toc fac toti banii.

Si in clipele intime, pline de dorinta si pasiune, o pereche de stiletto-s rosii aduc muulta valoare adaugata momentului :-).

Viata este ca alergatul pe tocuri. Trebuie in primul rand sa alegi tocuri inalte atat cat trebuie, sa iti mentii permanent echilibrul, sa indoi genunchii si sa pasesti drept si increzator. Cateodata simti nevoia sa te descalti. Alta data ti se rupe un toc si te prabusesti. Important este sa te ridici si sa fii mereu convinsa ca undeva, intr-un dulap, mai ai o alta pereche de pantofi cu toc pe care sa te urci, pentru a-ti continua drumul.

Welcome to my world...