"Lolita mea, care era pe jumatate în masina
si se pregatea sa traga portiera, a coborât
geamul, a facut cu mâna un semn de adio spre Louise si
spre plopi (nu avea sa-i mai vada niciodata) si a întrerupt miscarea sortii: s-a uitat în sus - si s-a
napustit din nou în casa (Haze striga furioasa dupa ea). O
clipa mai târziu iubita mea urca în fuga mare scarile. Inima-mi
bubuia, mai-mai sa-mi sparga pieptul. Mi-am saltat în graba
pantalonii pijamalei si am dat usa de perete; exact în clipa aceea a
aparut Lolita, în rochia ei de duminica, bocanind si
gâfâind, si s-a aruncat în bratele mele, gura ei nevinovata
topindu-se sub apasarea salbatica a maxilarelor mele de mascul
sinistru. Scumpa mea frematatoare ca o trestie! în secunda
urmatoare am auzit-o cum tropaia pe scari, vie si
nesedusa. Soarta si-a reluat cursul. Piciorul blond s-a retras în
masina, portiera s-a trântit - s-a trântit înca o data -,
iar soferita Haze a tras violent de volan - buzele ei ca de guma
se strâmbau rostind furioase ceva imperceptibil - si mi-a smuls iubita
ducând-o departe, în vreme ce domnisoara Devizavi, invalida, statea
pe veranda ei îmbracata în vita si, fara
sa fie observata de ele sau de Louise, îsi agita slab, dar
ritmic mâna în semn de ramas-bun." din Lolita by Vladimir Nabokov
Mi-am dorit in seara aceea tarzie sa devin Lolita lui, sa sar din masina, sa ma arunc in bratele lui si sa-l sarut, dar m-am abtinut, m-am abtinut, m-am abtinut...
Mare tampenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu