Si barbatii plang...seara la semafor

Traficul e monoton si se taraste ca un sarpe stralucitor prin ploaia rece de decembrie. Opresc la un semafor inganand una dintre melodiile lui Robbie, si ma amuz singura ca nici atunci cand sunt ragusita vocea mea nu suna deloc matur. 

Privesc intamplator la masina din stanga mea si zaresc printre stropii de apa de afara un barbat ce sta cu privirea pironita in plafon. Poarta sacou negru si o cravata a carei culoare nu o disting bine, strambata si largita la gat. Priveste in sus, cu o mana trecuta prin par, si alta intepenita pe volan. Mi se pare ca zaresc o lacrima pe obrazul lui, insa nu sunt sigura ca nu sunt stropii de ploaie care aluneca pe geam cei care imi inseala privirea. Se face verde si isi indreapta capul, iar ochii lui se intorc spre mine. Isi sterge obrazul cu maneca camasii - deci nu m-am inselat - si pleaca mai departe.
Pornesc si eu.
"Save me from drowning in the sea,
Beat me up on the beach..."

De ce plang barbatii luni seara la semafor?