Se afișează postările cu eticheta pantofi rosii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pantofi rosii. Afișați toate postările

marți, 18 decembrie 2012

Contradictii

Am 30 de ani. 
Fizic arat de 24. 
Sufletul meu se taraste in baston - cred ca are vreo 100. 
Inima mea zburda naiva in jurul varstei de 20. 
Creierul meu vreau sa cred ca are fix 30 :-). 
Duminica dimineata ma uit la desene animate si mananc paine prajita cu unt si miere care mi se scurge pe barbie. 
Ii corectez pe cei din jurul meu si ma consider grozav de desteapta cateodata. 
Citesc in paralel o carte foarte trista si profunda si una groaznic de proasta si pornografica. Aia pornografica castiga teren :-).
Am asteptari prea mari intotdeauna si sunt foarte bitchy la job. 
Ma entuziasmez ca un copil de orice porcarioara. 
Port aproape mereu tocuri. Ma enerveaza zapada pentru ca nu pot sa port mereu tocuri.
Imi musc buzele, rosesc si imi gasesc greu cuvintele in preajma barbatilor pe care ii plac, dar ii desfiintez din doua vorbe pe ceilalti.
Am foarte multa energie, dar nu imi place sportul.
Imi plac posetele mici si masinile mari.
Gandesc mult, dar vorbesc destul de putin.
Mi-e dor sa am un orgasm care sa ma faca sa rad si sa plang in acelasi timp. Sau doua. Sau mai multe :-).


vineri, 14 decembrie 2012

Backless lace dress

M-am intors. Rochia si-a indeplinit rolul, spatele meu a primit mangaieri din priviri, iar eu reprosuri si confesiuni de la Blue Eyes in fata unui pahar de sampanie la ora 2 dimineata. Inutile si fara nici o finalitate personala, de altfel, doar profesionala poate. Pantofii rosii au inceput sa ma deranjeze pe la 1 si au fost schimbati cu unii negri, cu tocul cu 2 cm mai scurt, si incognito, in comparatie cu fratii lor viu colorati. La 3 m-am retras si, stand in patul singuratic de hotel, degetele m-au furnicat sa trimit sms-uri in care sa imi pun toate gandurile si intrebarile care ma macinau de o luna, sub pretextul unei betii inventate, dar mi-am amintit ca nu sunt eu cea care trebuie sa mai puna intrebari si am renuntat, din fericire. Si ca nu ma imbat niciodata si ma mandresc cu asta (control freak!).
E groaznic cat de singur te poti simti inconjurat de zeci de oameni, si cat de trista m-am simtit eu admirata de o suma de barbati. Imi port make-up-ul ca o masca, si buclele ca protectie. Mi se reproseaza ca sunt de gheata, plictisita, distanta. In poze zambetul meu este larg, dar nu ajunge la ochi. Ei bine, nu pot fi altfel. Ceea ce caut eu este destul de complicat de gasit, si caracteristicile respective nu sunt rezervate oricui. Cand vad cea mai vaga urma de nesiguranta in ochii unui barbat, mi se pare ca scanteia pe care o zarisem initial piere. Si eu ma uit in ordinea asta - ochi, buze, in acelasi timp percepand mirosul. Un parfum incitant si barbatesc combinat cu ceva siguranta de sine ma atrag intotdeauna. O doza de rezervare si mister aparenta sub care sa descopar o explozie de indrazneala la nivel personal. Maturitate si pasiune, si o mare deschidere din multe puncte de vedere. Pasiunea, de orice fel ar fi ea, ma inspira.
Cineva (persoana despre care vorbeam in finalurile posturilor acesta, acesta si acesta (ochii caprui) - sa ii spunem Mr. Fly) mi-a spus candva ca el crede ca eu am multi barbati in viata mea, si mi-a venit sa rad. Mda, exista barbati cu care ma intersectez - la serviciu, pe strada, dar "in viata mea"... 0 (sau 1, daca il pun la socoteala pe fostul sot, cu care am ramas in relatii bune). Bineinteles ca lui nu i-am zis asta. Apropos, sms-urile de la 3 dimineata ramase netrimise catre el ar fi zburat.