Intuitie

Unele locuri poarta amprenta lucrurilor care s-au intamplat acolo.
La un moment dat in viata mea am decis ca e momentul sa merg la un psiholog. Am ajung la o doamna psiholog care imi fusese recomandata, care avea cabinetul intr-un apartament in Piata X. Locul ala m-a ucis psihic din prima secunda in care am pasit in el. Am simtit din prima apasarea din el, covorul bej-gri imi inducea o stare pe care nu pot sa o descriu, canapeaua aia era groaznica, ii simteam energia negativa. Am mers o data si m-am urnit sa mai merg si o a doua oara, apoi nu am mai putut sa calc acolo.
Alta data am ajuns sa fac niste cursuri in apartamentul persoanei care mi le preda. Imi placea mult stilul ei si lucrurile pe care le invatam, insa apartamentul ei, la demisol, ma facea sa am in permanenta o stare extrem de proasta. Nu stiu ce se intamplase/intampla acolo, insa eu simteam fiecare emotie negativa, era o apasare permanenta care ma inconjura in fiecare clipa petrecuta acolo.

Ma bazez pe intuitia mea de fiecare data cand ajung intr-un loc nou. In perioada cand mergeam la interviuri pentru job, stiam din primul moment cand intram in sediul unei companii daca o sa lucrez acolo sau nu, pentru ca simteam imediat atmosfera locului respectiv.

One day

Sunt la biroul meu de la etajul 14, pe colt. E liniste, mare parte din colegi sunt in pauza de masa. Afara e un soare minunat de orbitor ce imi poarta gandurile spre primavara. Primavara...parca in dimineata asta mirosea a pamant umed si a iarba ce se zbate sa iasa la lumina. Poate totusi chiar se apropie primavara, nu e doar o iluzie.
Ma grabesc sa semnez niste hartii de pe birou, in timp ce telefonul suna. Vorbesc la telefon, visez la primavara, rasfoiesc hartiile. Una imi cresteaza o linie fina pe aratator si o picatura de sange nu intarzie sa apara. Scot un "ouch" involuntar si imi rotesc ochii dupa un servetel - contractele patate cu sange sunt de-a dreptul dezgustatoare.
Ochii mi se opresc pe o privire albastra aparuta ca de nicaieri, si niste maini dibace imi infasoara degetul intr-un servetel. Termin de vorbit la telefon si ma descopar tot singura, in biroul aproape gol. De undeva de departe aud o voce: "Eva, vii la masa?"

Double

In aceasta perioada sunt un personaj cu 2 personalitati. Una dintre ele este volubila, zambitoare, glumeata, muncitoare, preocupata, creativa. Cea de-a doua, ascunsa in interiorul primei, este fragila, nelinistita si resemnata in acelasi timp, inchisa, amortita. Atat de inchisa incat mi-e foarte greu si sa scriu despre asta.

Eu - cea adevarata, pe care nu o vede nimeni, nici macar sora mea sau prietenii apropiati, I feel like I'm crumbling. Parca merg pe sarma, cu rasuflarea taiata, asteptand momentul cand o sa fiu singura ca atunci cand o sa respir din nou nu o sa ma doara. 

Ma simt falsa, dar in acelasi timp nu ma pot dezvalui celor din jur. Ma simt singura, pentru ca nimeni nu citeste in ochii mei adevarul. 

Cineva mi-a urat recent sa raman la fel de vesela. Yeap, that's me - Miss happy happy joy joy. Ironic!

Altcineva mi-a urat sa imi gasesc fericirea. Am renuntat de ceva vreme sa mai cred in fericirea permanenta si vesnica. Fericirea este alcatuita din mici bucatele pe care trebuie sa le strangem in camara sufletului, pentru zile innorate. Astept zile mai insorite, sa imi reincarc camara.

Sunday mood

Mediocritate

In momentele grele din viata mea, de fiecare data, imi revine in minte un gand: de ce nu pot fi si eu mediocra? Sa am o viata similara cu a celorlaltora, sa fiu o alta oaie din turma. Si nu o spun in sens peiorativ. Cred ca e placut sa pasti linistit, inconjurat de alte pufosenii ca tine, pe o pajiste intinsa si uniforma, fara sa iesi tu in evidenta printr-o blana mai roz, printr-o tehnica mai speciala de pascut, prin cautarea unei pajisti mai verzi, sau prin invatarea unui grup de oi sa joace fotbal. 

De cele mai multe ori insa, mie nu mi-a iesit. Intr-un fel sau altul, viata m-a adus in situatii in care eu eram oaia care pleca de nebuna prin padure, sau care se lupta cu lupii, cand restul mitoaselor dormeau, sau care se chinuia sa invete sa zboare, desi era fizic imposibil sa se intample asta vreodata - pentru ca, nu? - oile nu au aripi. Si de fiecare data m-am regasit cu genunchii zdreliti, cu blana plina de sange, cu urechile pleostite, dorindu-mi iar si iar sa fiu mediocra. Mediocra, multumita, fericita in prostia mea de oaie care nu cunoaste alta viata decat cea de oaie.

Healthy oatmeal cookies

Fulgi de ovaz
Mix de seminte crude de la magazin gen Plafar (floarea soarelui, susan, in, dovleac)
Cateva nuci tocate marunt
Lapte/suc proaspat de portocale
Stafide spalate si inmuiate
Scortisoara

Fulgii de ovaz se pun la inmuiat cu lapte, sau, daca aveti intoleranta la lactate sau nu va place acest aliment, in suc de portocale proaspat stors.
Dupa ce se umfla fulgii, se adauga restul ingredientelor si se amesteca pana se leaga. Puteti adauga o lingura de miere, daca nu vi se par suficient de dulci, de la stafide.
Cu mana uda se formeaza cookies care se pun la copt in cuptorul incins in prealabil. Ies crocante la exterior si moi in interior. Cost pentru o tava cu 12 cookies = aproximativ 5 lei.
Se mananca cu pofta in timp ce se trece pe langa covrigari si covrigarii :-).