The day I stopped running

Era o sambata ploioasa si trebuia sa merg la nunta unor prieteni. Era prea frig pentru rochia rosie lunga de matase, insa nu am avut chef sa port altceva. Intotdeauna ma imbrac prea subtire...Conduceam incet prin ploaia deasa care se transforma usor in lapovita si ascultam asta. 

Eram, ca de obicei, in lumea mea. Strazile erau pustii si vantul involbura ploaia de primavara. Am trecut pe langa locul meu de suflet si mi-am amintit ca a trecut ceva vreme de cand am fost pe acolo, asa ca am decis sa opresc 10 minute. Curtea era pustie, copacii verzi si bancile ude si cuminti parca ma asteptau. Raman cu balerinii de condus, imi trag pe mine o geaca cu gluga pufoasa si alerg prin ploaie, tinandu-mi poalele rochiei, sa nu le ud. 

Inauntru e semi-intuneric, cald si liniste. Sarut icoana albastra si raman in meditatie cateva minute. Rochia rosie mangaie covoarele groase pe masura ce ma indrept spre iesire.

Cobor scarile in graba si strabat curtea in fuga, incercand sa evit sa ma ud prea tare. Cand ajung la poarta, il vad. E acolo, cu masina oprita pe avarii, sta si ma priveste in timp ce ploaia ii curge siroaie prin par, pe fata si pe haine. Ma priveste impietrit - ma opresc in fata lui. Imi spune ca mi-a vazut rochia fluturand cand am intrat si a oprit sa vada daca sunt intr-adevar eu. Eu stiu ca de fapt mi-a vazut masina parcata in fata, dar tac, fiindca prezenta lui ma umple de bucurie. Imi spune sa merg cu el in restaurantul de alaturi, sa bem un ceai si sa vorbim. Ma ia de mana si il urmez ca teleghidata...nu vreau decat sa ajung la caldura.

Fancy meeting you, bear

Dimineata devreme - sa fi fost vreo 8? E soare, trafic lejer, gasesc loc de parcare in buza cladirii - iubesc zilele astea! Ma extrag din masina, imi infig in dinti marul din care am inceput sa rontai pe drum, imi iau catrafusele (a se citi poseta), iar de pe bancheta din spate pescuiesc un urs de plus cat mine de mare, cadou de la Y de acum o suta de ani. Nici nu stiu de ce l-am tinut pana acum, insa iata ca astazi am profitat de initiativa unui coleg de a strange jucarii pentru copiii unei familii sarace, ca sa il donez pentru a crea bucurie unui suflet mic.

Sunt inca un pic adormita si merg agale, molfaind din mar si cu ursul meu sub brat. Paznicul ma priveste amuzat, dar pe mine ma apuca cascatul. Intru in lift si degetul mi se duce instinctiv pe cifra 14. Usile dau sa se inchida, dar o mana se strecoara printre ele si le opreste. Intra un barbat inalt, brunet, intr-un sacou maro slim fit. Mmmm...miroase bine...ma trezesc :-). Cand imi vede monstruozitatea de urs, tresare si se abtine greu sa nu il pufneasca rasul. 

"L-ai luat sa iti tina de urat astazi?"

"Mda", zic, "de fapt l-am luat sa imi faca treaba cand plec in pauza de masa".

Etajele se succed unul dupa altul si tacem. Pe la 8 iar ma intreaba:

"Este pentru copilul tau?"

"Este pentru un copil, da", ii raspund.

Se hlizeste si ma roaga sa ii dau numarul meu de telefon, sub un pretext stupid. Ii spun ca nu e greu de aflat, doar lucram in aceeasi cladire, nu? Pai hai sa vedem cata substanta cenusie are! 

Si chiar a avut - in cateva ore m-a sunat. Iesim maine seara - chiar sunt curioasa ce strategie a avut pentru a-mi afla numarul de telefon.

P.S. M-am distrat cand am gasit poza asta - fix cam asa aratam si eu :-).

Woman to woman

Toate prietenele mele si-au dorit la un moment dat sau isi doresc sa incerce ceva cu o femeie. "Ceva" insemnand un sarut, o mangaiere, o atingere, poate sex...cine stie unde se ajunge? Si eu mai am din cand in cand momente in care ma gandesc ce interesant ar fi sa mangai o pereche frumoasa de sani sau sa ma frec un pic de o piele extrem de fina. 

Imaginea mea de aventura cu o reprezentanta a aceluiasi sex contine o domnisoara cu aspect mai degraba inocent, cu sani frumosi si talie subtire, cu buze mari si carnoase (psiholoaga mea sustinea ca imaginea femeii cu care avem fantezii reprezinta imaginea pe care o avem despre propriul corp - asa o fi?). 

Desi am prietene foarte frumoase, nu as putea niciodata sa fac ceva de natura intima cu vreuna din ele, cred ca ne-ar pufni rasul daca am incerca :-). Deci mademoiselle din fantezia mea trebuie sa fie musai o necunoscuta. Insa cand ma gandesc ce-as face cu ea, imaginatia mea se opreste intr-un punct. Pentru ca atunci realizez ca nimic nu poate compensa lipsa unui penis serios si a unui piept tare (sau invers). Te joci cat te joci, insa in clipa cand devine necesara o jucarie care imita o parte anatomica a unui barbat, e clar ca o femeie nu iti va fi de ajuns, nu :-)?

Aveam 20 de ani si eram in vacanta in Grecia cu o prietena, cand intr-un club m-a abordat o bruneta cu 7 ani mai mare care mi-a spus ca sunt sexy si mi-a propus sa ne "jucam" putin. Eu eram inocenta la trup si la minte si am preferat un grec la fel de brunet si focos, insa mereu m-am intrebat...cum ar fi fost experienta aia? 

 

Stii cum e?

Stii cum e sa fii inconjurat zilnic de zeci de oameni si in adancul sufletului sa te simti tot singur?
Stii cum e sa ai o aparenta pretentioasa - zilnic sa te aranjezi, machiezi, coafezi, imbraci la 4  ace, sa porti numai tocuri - doar pentru ca pe interior te simti urat?
Stii cum e sa zambesti la exterior, cand sufletul tau e facut tandari?
Stii cum e ca atunci cand pui capul pe perna noaptea sa simti ca te scufunzi intr-o groapa fara fund?
Stii cum e sa fii intr-un loc familiar, intr-o discutie cu oameni cunoscuti, si dintr-o data sa te detasezi in asa hal, incat sa nu mai recunosti nimic si pe nimeni din jurul tau?
Stii cum e sa nu iti mai doresti nimic, din teama ca orice bucurie va fi urmata de un sir lung de suferinte?
Stii cum e sa iti doresti sa te vada cineva asa cum esti tu in realitate, cand toti ceilalti iti vad doar masca?
Stii cum e sa vrei sa iti arati arati slabiciunea, dar sa nu poti, din teama ca o sa fii respins?
Stii...?

Spring

Imi place primavara pentru ca:

- pot sa port pantofi de piele intoarsa deschisa la culoare;

- pot sa iau in fiecare zi alta esarfa colorata din cele douajdemii pe care le am;

- atunci cand ajung tarziu acasa pot sa stau sa ma uit la filme cu Audrey in timp ce mananc salata de avocado cu lamaie (asta nu stiu de ce nu puteam sa o fac iarna, cred ca ma lua somnul mai repede :-));

- pot sa merg in weekend la brunch pe terasa la French Bakery sau Simbio sau Rue de Pain sau ... (a se completa cu orice restaurant dragut care are meniu de brunch si terasa insorita);

- pot sa ma plimb pe jos pe Calea Victoriei duminica dimineata foarte devreme cand e pustiu;

- pot sa ma urc in masina sa fug de lume fara sa imi fie teama ca o sa raman inzapezita pe undeva;

- pot sa plantez din nou busuioc in jardiniera (done!);

- florile incep sa aiba parfum din nou si legumele sa aiba gust;

- nu mai trebuie sa spal masina o data la 3 zile;

- scap de hainele groase;

- pot sa incep sa visez la vara.

Men...

Eu si Y. am fost impreuna timp de 4 ani si ne-am incheiat relatia acum 6 ani. A fost relatia mea cea mai serioasa inainte sa il cunosc pe sotul meu. Partea buna e ca a fost singurul barbat din viata mea de pana acum, care nu m-a inselat. Partea proasta e ca relatia noastra a fost calduta, fara stoluri mari de fluturi. Ne doream lucruri diferite, ne-am despartit de comun acord, end of story. De atunci am pierdut legatura, stiam ca incepuse o relatie noua...

Acum cateva luni m-a cautat pe facebook si am schimbat vreo 2 vorbe despre vreme.

Aseara m-a sunat si mi-a spus cu vocea pierita ca el inca ma iubeste, ca m-a iubit in tot timpul asta, ca a fost un prost ca m-a lasat sa plec, ca a vazut nu stiu ce film si si-a amintit cum eram eu, cum eram noi, si ca ii e dor de asta...

Eu am tacut o vreme...nu am stiut ce sa ii raspund. Relatia asta mi se pare atat de departe...si vorbele lui nu au miscat nimic in sufletul meu. M-am intrebat in gand doar daca toate lucrurile din lumea asta se intampla prea tarziu...

L-am intrebat ce mai face iubita lui si mi-a spus, ca intamplator (!), ca e insarcinata cu copilul lor. Dar ca asta nu are nici o legatura cu ce mi-a spus...But of course...!Eu sunt Ileana Cosanzeana si tu nu esti deloc complet iresponsabil cand esti pus in fata unei schimbari importante din viata ta...

Astazi m-a sunat din nou sa imi spuna ca are drum prin zona unde am eu biroul si daca pot sa cobor sa imi dea o floare de 1 martie. I-am spus sa se duca sa ii dea floarea aia femeii care ii poarta copilul si care probabil ar fi foarte suparata daca ar afla ce face. End of story. Again. 

Intuitie

Unele locuri poarta amprenta lucrurilor care s-au intamplat acolo.
La un moment dat in viata mea am decis ca e momentul sa merg la un psiholog. Am ajung la o doamna psiholog care imi fusese recomandata, care avea cabinetul intr-un apartament in Piata X. Locul ala m-a ucis psihic din prima secunda in care am pasit in el. Am simtit din prima apasarea din el, covorul bej-gri imi inducea o stare pe care nu pot sa o descriu, canapeaua aia era groaznica, ii simteam energia negativa. Am mers o data si m-am urnit sa mai merg si o a doua oara, apoi nu am mai putut sa calc acolo.
Alta data am ajuns sa fac niste cursuri in apartamentul persoanei care mi le preda. Imi placea mult stilul ei si lucrurile pe care le invatam, insa apartamentul ei, la demisol, ma facea sa am in permanenta o stare extrem de proasta. Nu stiu ce se intamplase/intampla acolo, insa eu simteam fiecare emotie negativa, era o apasare permanenta care ma inconjura in fiecare clipa petrecuta acolo.

Ma bazez pe intuitia mea de fiecare data cand ajung intr-un loc nou. In perioada cand mergeam la interviuri pentru job, stiam din primul moment cand intram in sediul unei companii daca o sa lucrez acolo sau nu, pentru ca simteam imediat atmosfera locului respectiv.