duminică, 30 decembrie 2012

Incredible India

Primul lucru care m-a socat a fost mirosul...nu neaparat urat, dar greu, umed, onctuos, exotic - diferit de toate mirosurile locurilor in care mai pasisem. A doilea a fost smogul...iesind din aeroportul din Delhi destul de dimineata, tot asteptam sa se ridice ceata, fumul - what the fuck is this? In curand aveam sa aflu ca nu se ridica niciodata si aveam sa ma indragostesc de el - smogul acela sufocator si umed apare in toate amintirile mele despre India, contribuind la misterul ei, la delicatetea dura si exotica.
A trecut un an de atunci si inca mi-e dor de peisajul parca blurat de pensula unui artist, de caldura umeda care mi se lipea de piele si de haine, de vegetatia prafuita plina de maimute si papagali, de mersul cu ricsa invaluita in esarfa mea lunga, de hainele lor colorate si zambetele intiparite inevitabil pe fetele negricioase, de bucuria dansurilor lor, de desenele cu henna pe care le-am avut pe brate si picioare, pe care le-am pastrat timp de luna si care au cauzat ceva sprancene ridicate la supermarket sau alte locuri profane unde privirile cadeau pe mainile mele.
La inceput mi-a fost teama - teama de necunoscut, teama de saracia groaznica, extrema, socanta, teama de traficul infernal, teama de mersul cu ricsa care parca se dezmembra la fiecare metru parcurs, teama de interesul lor prea evident si sufocant fata de pielea mea alba, teama de malarie, teama de fetisul lor pentru picioare, teama de a nu uita sa ma spal pe dinti cu apa imbuteliata, teama mea permanenta de multime, teama de asemanarea lor cu o minoritate de la noi. Da, stiu ca am spus o chestie rasista, nu spun ca sunt toti asa, insa mie mi-e frica de cei mai multi tigani. Indienii totusi sunt atat de diferiti, si cam in 2 zile toate aceste temeri mi-au disparut. M-am bucurat de fiecare secunda cat am putut, m-am imbracat in saree si in shalwar, am ramas mesmerized in fata Taj Mahal-ului, am aflat o multime de lucruri despre zeii, obiceiurile si ritualurile lor.
Cel mai dificil mi-a fost cu mancarea - delicioasa de altfel, minunat de aromata, dar in acelasi timp cu gradul de iuteala mult peste limita mea de toleranta. Spre sfarsitul vacantei deja nu mai puteam manca decat raita (una dintre putinele feluri ne-iuti) cu paine naan, si guave, pe care trebuia sa le cer special la micul dejun fara masala salt (pe toate fructele presarau condimentul asta...).
Hotelurile sunt perfect izolate, cu geamuri mari, care nu se deschid, ca niste colivii luxoase, din care privesti in jos la haosul din strada...contrastul este urias. Vezi acest contrast la tot pasul - proprietati fabuloase, inconjurate de garduri inalte, langa orasele-ghetou in care casele sunt facute din cutii de carton sau corturi improvizate. Totusi, este imposibil sa nu observi si sa nu te frapeze zambetul lor - mereu prezent. Hainele colorate (spre deosebire de peisajul gri de la noi si fetele lungi), atitudinea mereu serviabila si saritoare, resemnarea si acceptarea situatiei lor cu veselie (si poate speranta, cine stie?), bucuria si dragostea de viata.
India este incredibila, India este o experienta pentru care nimic nu te poate pregati dinainte, doar contactul direct. I miss my India...


Back in business

M-am intors. Mai obosita ca inainte, cum fac de obicei. Pentru cateva zile am dat tocurile pe niste UGG-uri nu foarte sexy, dar practice pentru condus 2-300 km pe zi. Ma bucura lipsa zapezii din Bucuresti, am vazut suficienta zapada cat pentru 2 ierni and I've had enough. Inca am ups and downs si zilele cu luna plina m-au cam dat peste cap. Stiu ca suna cam fantastic, dar mie perioadele cu luna plina imi provoaca major mood swings, insomnii si agitatie.
Am picat inapoi tocmai la timp pentru un birthday party cu karaoke de care creierul meu e prea jenat sa isi mai aminteasca :-). Mi-am regasit siguranta pe tocuri, am baut vin fiert si m-am lasat convinsa de niste femei malefice sa cant cu ele: "Girls just wanna have fun". Vinul fiert fiind cuvantul cheie...in fine, se putea si mai rau - sa cantam "Like a virgin" :-D!
Am dormit pana la 10, am copt o paine cu multe seminte si m-am uitat la 2 episoade din White Collar. E bine sa mai si zaci...
Acum deja il tin pe 2012 la usa, incercand sa ii pun o mica piedica, poate reusesc sa ii fac vant pe scari mai devreme. Am planuri mari pentru 2013, sper sa fie un an bun cu mine. Sau macar bland.


sâmbătă, 22 decembrie 2012

Hai sa fim bine

Mi-am dorit la un moment dat sa am o viata interesanta. Acum as da dorinta asta la schimb pentru una legata de o viata linistita...
Dar am ales sa imi urmez drumul, sa merg mai departe, cu bune si rele. Trebuie sa iti doresti sa mergi mai departe, orice ar fi. Trebuie sa nu te lasi descurajat de esecuri, pentru ca ele fac parte din lungul si complexul sir de intamplari care inseamna viata. 
Sarbatorile nu sunt cea mai placuta perioada pentru persoanele care au lipsuri de orice fel - lipsa unei persoane alaturi, lipsa sanatatii, lipsuri financiare. Pentru ca toata agitatia aste te face sa te concentrezi pe lipsa ta si sa o simti si mai acut, ca o lama ascutita ca te impunge in coaste si din cand in cand te lasa fara suflare.
Hai sa trecem peste lucrurile care sunt dureroase, hai sa ignoram complet lucrurile care ne deranjeaza! Nu te obliga nimeni sa te gandesti la ele astazi. Focalizeaza-te pe ceea ce ai si make the best of it. 
  • Evita sa deschizi dimineata TV-ul pe posturile de stiri romanesti - sa auzi ca se scumpeste curentul si ca a murit un copil calcat de tren nu te ajuta cu nimic. Curentul se va scumpi oricum si fara sa te mai gandesti tu cum o sa faci fata cheltuielilor cu cateva luni inainte, iar tragedii se intampla peste tot in lume. Gandeste-te cum sa treci podul cand ajungi in fata lui, nu cand esti la un km departare. Mai bine uita-te la un documentar interesant sau la un feel good movie, sau citeste o carte amuzanta.
  • Nu asculta muzica de nici un fel - cel putin pentru o perioada.
  • Daca ai prieteni, cheama-i la tine si jucati un joc interesant de grup, la o cana de punch sau de vin fiert. Astea din urma o sa te ameteasca fix cat sa poti rade din orice si iti vor ajuta somnul. Dar sub nici o forma nu exagera cu alcoolul, la final o sa fii si mai deprimat si o sa mai ai si fata buhaita.
  • Dormi cat poti de mult - somnul vindeca. Daca nu poti dormi, incearca asta. Nu stiu daca e efectul Placebo, dar pe mine m-a ajutat - si e si pe baza de plante. Pentru o stare de bine, este bun si Magne B6.
  • Nu te arunca in mancare si/sau in dulciuri. Nu vrei sa fii si deprimat(a) si gras(a) :-). Daca in schimb esti la extrema cealalta, si cand esti suparat(a) nu poti manca (ca mine), fa un efort si ia macar cate o lingurita dintr-un energizant pe baza de produse apicole (eu am alta marca luata din Plafar, insa toate sunt bune - important e ca toate ingredientele sa fie naturale). Cand o sa fii doar un pic mai bine, mananca legume si fructe, fa-ti o salata de patrunjel proaspat cu lamaie si ulei de masline. Si nu uita sa te hidratezi.
  • Daca esti intr-o situatie in care trebuie sa iei o decizie de orice fel - nu te grabi. Take your time si alege varianta care te face sa te simti cel mai bine. Alege sa fii ok pe termen lung, este important.
  • Nu trebuie sa fii puternic(a) in fiecare zi. Acorda-ti ragazul sa plangi sau sa te feel like crap, insa e important ca dupa fiecare mic pas inapoi sa faci doi inainte. Cu timpul, perioadele proaste vor fi din ce in ce mai rare, trust me.
  • Nu te crampona de visuri, de oameni, de planuri. Drumul tau te poarta in directia in care trebuie sa mergi, nu te impotrivi. Asta nu inseamna ca trebuie sa cedezi usor sau sa nu lupti pentru lucrurile/persoanele in care crezi. Insa cand simti declicul care iti spune "stop", nu-l ignora.
  • Nu face compromisuri prea mari, nu iti uita valorile si credintele, si mai ales nu renunta la ceea ce crezi, doar pentru a face pe plac cuiva sau pentru a capata o asa-zisa fericire de scurta durata. Nu te arunca in relatii despre care realizezi de la bun inceput ca sunt hopeless.
  • Concentreaza-te pe tine si pe lucrurile care iti plac la tine. Invata sa te iubesti si sa iti accepti defectele. Fa tot posibilul sa fii the best that you can be. Daca esti femeie, ingrijeste-te - spala-ti parul, aplica-ti masti, scrub-uri, vopseste-ti unghiile in culori vibrante, fii tot timpul proaspat pensata si epilata. Nu te neglija doar fiindca treci printr-o perioada proasta - conteaza atat de mult fata pe care o vezi in oglinda dimineata! Da, vor fi si zile cand nu o sa ai chef sa te ridici din pat, insa nu iti face un obicei din asta.
  • Fa ceva miscare, iesi la aer, du-te la o plimbare pe zapada.
  • Incearca sa faci lucruri manuale - care sa te tina ocupat(a). Redecoreaza, repara ceva prin casa, picteaza, coase un nasture.
  • Daca esti suficient de responsabil(a) si ai timp - ia-ti un animal, nimic nu se compara cu dragostea neconditionata a unui pet. Plus ca ingrijirea lui te va tine ocupat(a) cateva ore pe zi.
Si mai ales, nu inceta sa visezi cu ochii deschisi! Imagineaza-ti cat de bine o sa fii tu, vizualizeaza-te razand, vizualizeaza partenerul visurilor tale, familia pe care ti-o doresti, jobul visurilor tale, imagineaza-te traind viata pe care ti-o doresti. Crede-ma ca functioneaza! O sa fii bine!
Gata, ca o dau prea tare in personal development pe stil americanesc :-). 
Inspiratia pentru aceasta postare mi-a venit citind asta si asta. 


 

joi, 20 decembrie 2012

10 femei

Laura a fost casatorita la 20 de ani cu un tip abuziv, de care a divortat in scurt timp. Acum are 40 de ani si o relatie de 12 ani cu un barbat casatorit, care are familie in alta tara. In cursul saptamanii sta cu ea, in weekend-uri cu familia. Laura spune ca e fericita si nu isi doreste mai mult.
Alexandra e casatorita de 6 ani cu primul ei iubit. In fiecare an, intr-o anumita perioada, el are remuscari ca s-au casatorit si ii spune ca nu o iubeste. In fiecare an se impaca si merg mai departe. Alexandra are 31 de ani si a inceput sa isi doreasca in secret sa aiba o aventura cu un asiatic.
Ioana are 28 de ani si de 3 ani de zile merge la psiholog sa isi vindece anumite fobii. Una dintre ele este aceea de a merge cu taxiul. Este permanent in cate o relatie de scurta durata cu un tip despre care spune ca nici macar nu il place, dar cand se rupe relatia, plange inevitabil si intra in depresie.
Nora are 29 de ani si este de o frumusete rara, genul de femeie dupa care toti barbatii intorc capul. Ultima ei relatie serioasa s-a terminat acum 2 ani, cand ea l-a parasit pe el. De atunci a refuzat sa mai dea sanse unui alt barbat, si ii compara pe toti cu fostul iubit, pentru care a dezvoltat o mica obsesie.
Lenora are 36 de ani si o relatie de 10 ani cu un barbat mai in varsta cu 16 ani decat ea. El este divortat si nu isi mai doreste o casatorie sau copii (are deja copii din prima casatorie). Lenora isi doreste copii, insa nu vrea sa il piarda, asa ca accepta situatia ca atare.
Ilinca are 30 de ani si cauta barbatul perfect. Are cel putin o intalnire pe saptamana cu cate un barbat nou, dar intotdeauna cel cu care iese are un defect (sau mai multe). 
Ana are 26 de ani si isi pregateste nunta care va avea loc la anul. Iubitul ei nu munceste si nici nu vrea sa munceasca si la 28 de ani primeste bani de la parinti. Ana plange cateodata fara sa isi dea seama de ce.
Carla are 30 de ani si acum 2 ani a avut o relatie hiper toxica cu un barbat insurat. Respectivul s-a intors la sotie si de atunci Carla nu s-a mai indragostit de nici un barbat.
Madalina este casatorita cu primul ei iubit si impreuna au emigrat in alta tara, dupa o relatie de 10 ani. Madalina s-a simtit foarte singura acolo, iar sotul ei a inceput sa se poarte foarte urat cu ea. Seful ei a compensat si a inceput sa ii spuna lucrurile pe care sotul ei uitase sa i le zica. Madalina are o aventura cu seful ei.
Eva are 30 de ani si s-a casatorit cu iubirea vietii ei, dupa o relatie de 2 ani. Nunta a fost de poveste, dar casnicia a durat un an, pana cand Eva a aflat ca sotul ei incepuse o aventura la cateva luni dupa nunta. El a regretat, ea a incercat sa il ierte, dar intr-o zi s-a rupt ceva in ea. Si-a dat seama ca el nu este iubirea vietii ei, pentru ca viata ei nu s-a sfarsit. Asa ca au pus punct si au ramas prieteni. De atunci, Evei i-a placut doar de un singur barbat, insa acesta era prea fucked up dintr-o casnicie anterioara si nu isi dorea decat o relatie sexuala, insa pentru ea nu a fost de ajuns. Sex is a great thing, dar Eva cauta un barbat care sa o doreasca pentru TOT ce este ea.

P.S. Povestile de mai sus sunt reale. Numele sunt, evident, fictive.

marți, 18 decembrie 2012

Contradictii

Am 30 de ani. 
Fizic arat de 24. 
Sufletul meu se taraste in baston - cred ca are vreo 100. 
Inima mea zburda naiva in jurul varstei de 20. 
Creierul meu vreau sa cred ca are fix 30 :-). 
Duminica dimineata ma uit la desene animate si mananc paine prajita cu unt si miere care mi se scurge pe barbie. 
Ii corectez pe cei din jurul meu si ma consider grozav de desteapta cateodata. 
Citesc in paralel o carte foarte trista si profunda si una groaznic de proasta si pornografica. Aia pornografica castiga teren :-).
Am asteptari prea mari intotdeauna si sunt foarte bitchy la job. 
Ma entuziasmez ca un copil de orice porcarioara. 
Port aproape mereu tocuri. Ma enerveaza zapada pentru ca nu pot sa port mereu tocuri.
Imi musc buzele, rosesc si imi gasesc greu cuvintele in preajma barbatilor pe care ii plac, dar ii desfiintez din doua vorbe pe ceilalti.
Am foarte multa energie, dar nu imi place sportul.
Imi plac posetele mici si masinile mari.
Gandesc mult, dar vorbesc destul de putin.
Mi-e dor sa am un orgasm care sa ma faca sa rad si sa plang in acelasi timp. Sau doua. Sau mai multe :-).


luni, 17 decembrie 2012

Si barbatii plang...seara la semafor

Traficul e monoton si se taraste ca un sarpe stralucitor prin ploaia rece de decembrie. Opresc la un semafor inganand una dintre melodiile lui Robbie, si ma amuz singura ca nici atunci cand sunt ragusita vocea mea nu suna deloc matur. 
Privesc intamplator la masina din stanga mea si zaresc printre stropii de apa de afara un barbat ce sta cu privirea pironita in plafon. Poarta sacou negru si o cravata a carei culoare nu o disting bine, strambata si largita la gat. Priveste in sus, cu o mana trecuta prin par, si alta intepenita pe volan. Mi se pare ca zaresc o lacrima pe obrazul lui, insa nu sunt sigura ca nu sunt stropii de ploaie care aluneca pe geam cei care imi inseala privirea. Se face verde si isi indreapta capul, iar ochii lui se intorc spre mine. Isi sterge obrazul cu maneca camasii - deci nu m-am inselat - si pleaca mai departe.
Pornesc si eu.
"Save me from drowning in the sea,
Beat me up on the beach..."
De ce plang barbatii luni seara la semafor? 

 

duminică, 16 decembrie 2012

Fifty Shades of Grey

Mi-a picat in mana aceasta carte intamplator. Am recunoscut-o pentru ca auzisem ceva de o noua trilogie a genului fanfic care urmeaza sa fie transformata in film in curand.
Ce pot sa spun despre Fifty Shades of Grey? Este amuzanta - de citit in noptile plictisitoare de iarna.
Insa asteptarile mele nu numai ca au depasit-o din mers, dar au luat-o la sanatoasa si au prins avans de cativa kilometri buni. Este o carte slabuta, usurica, cu un vocabular destul de limitat si repetitiv. Personajul masculin este ireal, genul de barbat conceput de mintea unei femei - fabulos de bogat, priceput la toate - de la pilotat un avion la cantat la pian, exceptional de frumos si tipul bad boy - experimentat, misterios, si pasionat de BDSM. Si toate astea numai la 27 de ani. Yeah, right (aici as insera emoticonul cu spranceana ridicata, but I cant't find it :-) ).
In schimb - personajul feminin are 23 de ani, este virgina inainte sa il cunoasca pe el, nici macar nu s-a masturbat vreodata (!), insa cand este atrasa in lumea lui kinky raspunde cu o atitudine demna de o actrita porno. Double "yeah, right"!
Autoarea este o gospodina din UK care a recunoscut ca si-a pus toate fanteziile in aceasta carte, asa ca asteptati-va la scene stil Sandra Brown. Sunt bune pe post de inspiratie :-), asa ca eu o voi citi si pe urmatoarea - Fifty Shades Darker. Fara sa imi mai fac asteptari de aceasta data - ca atunci cand nu ai chef de nimic si alegi cu buna-stiinta sa vizionezi o comedie proasta.



Kiss

Poti citi multe lucruri in modul in care un barbat iti saruta mana. De la formalitate, respect, sau chiar dragoste - pana la un "multumesc" mai special pentru un dans acordat. Dar cand un barbat iti saruta interiorul palmei nu poate insemna decat un singur lucru. Mi-e dor sa imi fie sarutat interiorul palmei.


vineri, 14 decembrie 2012

Backless lace dress

M-am intors. Rochia si-a indeplinit rolul, spatele meu a primit mangaieri din priviri, iar eu reprosuri si confesiuni de la Blue Eyes in fata unui pahar de sampanie la ora 2 dimineata. Inutile si fara nici o finalitate personala, de altfel, doar profesionala poate. Pantofii rosii au inceput sa ma deranjeze pe la 1 si au fost schimbati cu unii negri, cu tocul cu 2 cm mai scurt, si incognito, in comparatie cu fratii lor viu colorati. La 3 m-am retras si, stand in patul singuratic de hotel, degetele m-au furnicat sa trimit sms-uri in care sa imi pun toate gandurile si intrebarile care ma macinau de o luna, sub pretextul unei betii inventate, dar mi-am amintit ca nu sunt eu cea care trebuie sa mai puna intrebari si am renuntat, din fericire. Si ca nu ma imbat niciodata si ma mandresc cu asta (control freak!).
E groaznic cat de singur te poti simti inconjurat de zeci de oameni, si cat de trista m-am simtit eu admirata de o suma de barbati. Imi port make-up-ul ca o masca, si buclele ca protectie. Mi se reproseaza ca sunt de gheata, plictisita, distanta. In poze zambetul meu este larg, dar nu ajunge la ochi. Ei bine, nu pot fi altfel. Ceea ce caut eu este destul de complicat de gasit, si caracteristicile respective nu sunt rezervate oricui. Cand vad cea mai vaga urma de nesiguranta in ochii unui barbat, mi se pare ca scanteia pe care o zarisem initial piere. Si eu ma uit in ordinea asta - ochi, buze, in acelasi timp percepand mirosul. Un parfum incitant si barbatesc combinat cu ceva siguranta de sine ma atrag intotdeauna. O doza de rezervare si mister aparenta sub care sa descopar o explozie de indrazneala la nivel personal. Maturitate si pasiune, si o mare deschidere din multe puncte de vedere. Pasiunea, de orice fel ar fi ea, ma inspira.
Cineva (persoana despre care vorbeam in finalurile posturilor acesta, acesta si acesta (ochii caprui) - sa ii spunem Mr. Fly) mi-a spus candva ca el crede ca eu am multi barbati in viata mea, si mi-a venit sa rad. Mda, exista barbati cu care ma intersectez - la serviciu, pe strada, dar "in viata mea"... 0 (sau 1, daca il pun la socoteala pe fostul sot, cu care am ramas in relatii bune). Bineinteles ca lui nu i-am zis asta. Apropos, sms-urile de la 3 dimineata ramase netrimise catre el ar fi zburat.

 

Ziua cand ochii albastri au devenit gri

L-am cunoscut intr-o zi de septembrie si mi-a picat cu tronc. Mda, cred ca asta e cuvantul. Un fel de crush romanesc :-). Are cei mai incredibili ochi albastri pe care i-am vazut vreodata. Deosebit de atent si inteligent, cand imi vorbea nu reuseam sa ii sustin privirea aia infinit de albastra si ochii imi alunecau inevitabil pe buze. Mirosea bine si imi era greu sa ma concentrez in preajma lui. Nu puteam nici sa mananc cu el, reuseam sa iau doar cateva inghitituri, pentru ca stomacul meu era impanzit de insecte care zburau nebuneste (hai sa nu le zicem chiar fluturi :-) ). Cu timpul, insa, lucrurile s-au calmat si relatia dintre noi a inceput sa decurga firesc. Relatia dintre noi este una profesionala - Blue Eyes este seful meu.

Intr-o zi am pasit intr-o casa familiara si am intalnit niste ochi necunoscuti. Ochii erau caprui si veneau la pachet cu un zambet obraznic; privirea era nerusinata, insa zambetul nu ajungea la ochi si asta m-a starnit sa aflu mai multe. In curand noptile mele au inceput sa fie tulburate de sms-uri nebunesti si atunci ochii albastri au devenit gri. 



duminică, 9 decembrie 2012

Decembrie

In casa e cald si miroase a cardamom de la parfumul pe care l-am spart din greseala seara trecuta in baie. Dau drumul la TV si aud niste stiri despre un copil mort intr-un accident stupid. Schimb canalul si aud spotul Coca Cola de Craciun. Renunt si inchid. 
Ploaia de afara se aude curgand vijelios pe pervazul geamului. Timp de facut sex, de gatit intr-o bucatarie calda plina de prieteni sau de citit. Aleg ultima varianta - am primit acum cateva zile Fifty Shades of Grey - cartea care a innebunit lumea si care va fi transformata in curand intr-un film. Citesc despre sex, S&M, Dominant and Submissive, cufundata in fotoliul meu si ma gandesc ca mai sunt 3 zile. Rochia din dantela neagra cu spatele gol sta frumos pe umerasul ei. Manusile albe din piele intoarsa cu pietre asteapta si ele frumos in cutia lor. Nu m-am hotarat inca intre botinele negre sau pantofii rosii...poate le iau pe ambele si ma hotarasc acolo. Bagajul nu l-am facut inca, poate maine seara o sa am mai mult chef.
Ma indrept spre geam si vad ca deja ploaia taioasa s-a transformat intr-o zapada care cade haotic. Hell, no...chiar speram la o iarna fara zapada in Bucuresti anul asta. Poate totusi se va opri repede. Zapada strica tocurile si baga in coma traficul. 
Ma intorc la cartea mea - deja mai mult ma amuza, decat sa ma provoace in a kinky way (dar despre asta, intr-o alta postare). Sorb din ceaiul de mere cald si as vrea sa adorm si sa ma trezesc la primavara. Si cand ma trezesc, sa sar in sandalele aurii si in rochia lunga turcoaz, sa ma urc la volan si sa conduc fara oprire pana simt nisipul sub picioare.




 


joi, 6 decembrie 2012

Game on

Orice relatie - fie ea sexuala, sau sentimentala - debuteaza ca un joc. Jocuri de genul: 
El: "Mi-a dat numarul de telefon, dar o sun abia peste 3 zile, sa nu creada ca sunt disperat".
Ea: "Hai sa il las sa sune de cel putin 2-3 ori pana ii raspund, sa nu creada ca eu n-am ce face decat sa ii astept telefonul!"
El: "O invit la cafea abia sambata, sa vada ce ocupat sunt eu in rest".
Ea: "Stai sa ma prefac ca imi verific agenda...mai bine ii zic ca nu pot sambata, ci duminica".
El: "Nu mi-a raspuns la telefon de 2 zile? Lasa, sa vezi ce poze din club din Amsterdam postez eu pe Facebook, sa vada ea ce tip tare sunt eu!"
...Si multe altele de acest fel. Nu raspundem la sms-ul primit decat dupa cel putin cateva zeci de minute, desi el e compus de mult si degetul e pregatit sa apese "send". Ne prefacem indiferenti, cand de fapt abia asteptam sa ne aruncam cu capul inainte in vartejul dragostei. Nu vrem sa fim noi cel care facem primul pas, sau care spune primul "te iubesc".
Insa pana la ce varsta a relatiei si pana la ce varsta a noastra mai suntem capabili sa ne jucam astfel? Si cat de mult ajuta aceste jocuri o relatie, sau dimpotriva, o destabilizeaza?

Cineva mi-a spus mai demult ca o femeie trebuie sa pastreze un pic de mister chiar si intr-o relatie care dureaza de ani buni. Ca e bine ca cel de langa tine sa isi puna intrebari din cand in cand, sa aiba senzatia ca tu mai ai si alte optiuni in afara de el, si sa se simta motivat sa lupte. 
Cunosc cupluri vechi care se tot testeaza de ani buni - daca el intarzie cu baietii in oras, ea face pe dracu-n patru sa ajunga si mai tarziu ca el acasa. Daca ea nu ii raspunde o data la telefon, el nu-i mai raspunde de 3 ori, si tot asa. Astfel de relatii mi se par obositoare. Totul este o lupta continua si nu ai timp sa respiri, sa te bucuri de cel de langa tine, de dragostea voastra.
Nu spun ca nu functioneaza - am testat si eu astfel de jocuri - si, intr-adevar, barbatii sunt nascuti sa vaneze si le place sa fie tinuti in priza. Insa am ajuns sa ma simt ca atunci cand incerci sa captezi si sa pastrezi atentia unei pisici, si ii fluturi tot felul de jucarii in fata. Am obosit si mi s-au terminat jucariile.
Sunt amuzante jocurile, pentru o perioada. Insa cand acestea ajung sa limiteze o relatie si sa o opreasca din evolutia ei fireasca, atunci cand se intampla sa raneasca unul dintre player-i, atunci, intr-un sens sau altul, ar trebui sa se spuna: GAME OVER.



 

marți, 4 decembrie 2012

Gastronomice

Mancarea mea preferata este Bouillabaisse.
As putea trai doar cu masline verzi si/sau kalamata.
De ziua mea imi doresc sa imi gateasca cineva Oua Benedict asa.
I'm a big cheese fan :-).
Singura mancare pe care o dispretuiesc din adancul sufletului este piftia.
Nu pot sa mananc iepure (e o chestie psihica).
Consider ca cea mai buna bucatarie este cea frantuzeasca, urmata de cea greceasca, italiana, turceasca, apoi spaniola, apoi japoneza, apoi libaneza, apoi israeliana, apoi indiana, apoi...
Nu-mi place mancarea austriaca, apoi nemteasca, apoi ungureasca.
Mancarea romaneasca pentru mine inseamna un singur cuvant - mama.
Cele mai "alfel" lucruri pe care le-am mancat au fost arici de mare si picioruse de broasca.
As manca lacuste, dar niciodata gandaci.
Nu-mi place sa gatesc doar pentru mine.
Nu refuz niciodata o paella marinera.
Nu consider painea facuta de masina de paine - "paine de casa".
Desertul perfect a fost un sorbetto de fructul pasiunii si cocos in Tel Aviv.
Sunt dependenta de foietaje, dar le fentez cu succes.
Mi-e dor sa mananc midii la o anumita terasa cu multe pisici.
Nu am mai mancat carne de porc si mezeluri de 12 ani.
Nu ma omor dupa carnea de pui.
Nu-mi place ceaiul de fructe.
Fac o mamaliga ca la carte (cartea bunicii :-)).
Nu mananc sarmale si salata de boeuf decat facute de mama.
Condimentul meu preferat este busuiocul proaspat.
Visez la picnicul perfect.
Daca mananci mai mult de o saptamana mancare indiana, pielea incepe sa iti miroasa a garam masala :-).
Mancarea chineazeasca este ticsita de monoglutamat de sodiu.
Cea mai buna pizza din Bucuresti se numeste Pizza Ortolana si se gaseste aici. (atentie, nu este pentru carnivori).
Dintre paste aleg intotdeauna tagliatelle-le.
Iubesc aroma de scortisoara, nu o suport pe cea de cafea.
Nu as incerca niciodata balut.
Citricele, bananele si stafidele se spala inainte de a fi folosite! Da, coaja (in cazul primelor 2)!
Fructele mele preferate sunt smochinele (proaspete).
Am o slabiciune pentru budinca de tapioca. (Mda, e un fel de orez cu lapte upgraded).
M-as intoarce la Viena doar pentru punch.
Imi place dovleacul doar ca supa-crema.
Nu imi place inghetata de ciocolata.
Cred ca pastarnacul este o leguma subestimata.
Mi-ar placea ca femeile de varsta mea sa nu mai trateze gatitul cu atata dispret.
Mi-as dori sa vad mai multi barbati care isi comanda si altceva in afara de ceafa de porc cu cartofi prajiti la masa de pranz.
Toti vegetarienii pe care ii cunosc mananca cartofi prajiti.
Nu vreau sa devin vegetariana pentru ca nu imi place sa ma limitez.
Imi place vinul rose rece, iar vinul rosu fierbinte si condimentat.
As vrea sa pot renunta la unt.
Vinul care costa sub 25 lei sticla (in supermarket) este orice, mai putin vin!
O casa este fericita cand in ea miroase a paine calda si a placinta cu mere.
Desertul este mai delicios cand este impartit cu cineva drag.





luni, 3 decembrie 2012

Playful mood :-)


Ohhh, it seemed forever stopped today,
All the lonely hearts in London,
Caught a plane and flew away,
And all the best women are married,
All the handsome men are gay,
You feel deprived...

Yeaaah, are you questioning your size?

Is there a tumor in your humour,
Are there bags under your eyes?
Do you leave dents where you sit,
Are you getting on a bit?
Will you survive?
You must survive!

When there's no love in town
,
This new century keeps bringing you down,
All the places you have been,
Trying to find a love supreme,
A love supreme...

Ohhh, what are you really looking for?

Another partner in your life

To abuse and to adore?
Is it lovey dovey stuff,
Do you need a bit of rough?
Get on your knees...

Yeaaah, turn down the love songs that you hear
,
'Cause you can't avoid the sentiment
That echoes in your ear,
Saying love will stop the pain
Saying love will kill the fear
Do you believe?
You must believe!


When there's no love in town,
This new century keeps bringing you down,
All the places you have been,
Trying to find a love supreme,
A love supreme...

I spy with my little eye

Something beginning with (ah)
Got my back up
And now she's screaming
So I've got to turn the track up
Sit back and watch the royalties stack up
I know this girl - she likes to switch teams
And I'm a fiend but I'm living for a love supreme

When there's no love in town,

This new century keeps bringing you down,
All the places you have been,
Trying to find a love supreme,
A love supreme...

Come and live a love supreme,

Don't let it get you down,
Everybody lives for looove...

Come and live a love supreme,

Don't let it get you down,
Everybody lives for looove...



duminică, 2 decembrie 2012

Cloud Atlas - Mind Blowing or it Just Blows?

Cloud Atlas este un proiect grandios, cu un buget de peste 100 de milioane de dolari, la a carui vizionare recunosc ca am plecat cu ceva asteptari, mai ales cand am vazut in distributie nume ca Tom Hanks, Halle Berry, si Hugh Grant. Am realizat inca de cand am vazut trailer-ul ca este genul de film care trebuie revazut cel putin o data, pentru a observa toate detaliile. Cu toate astea, pe mine nu m-a convins sa ii daruiesc alte 3 ore din timpul meu.

Filmul este compus din sase povesti, derulate in anii 1840, 1930, 1970, 2012, 2140 si o alta epoca post-apocaliptica, definita ca "106 winters after The Fall". Titlul acestuia vine de la o numele unei simfonii create de unul dintre personaje pe ideea ca nu exista granite, decat cele impuse de noi insine.
Actorii reprezinta suflete reincarnate in fiecare perioada si iti dau ocazia sa vezi in general evolutii de la personaje fara putere - sclavi, roboti, homosexuali - care isi depasesc conditia si ajung sa faca o schimbare, sa devina eroi, oameni care influenteaza si inspira generatii intregi. Intalnim si ideea cuplurilor care se ragasesc iar si iar in diferite vieti, idee frumoasa, de alfel, dar hiperexploatata, chiar si de al nostru Rebreanu
Laitmotivul principal este iesirea din tipare, si aceea ca orice lucru facut diferit  - chiar daca este o picatura de apa - contribuie la schimbarea intregului ocean. 
Toti suntem legati, si actiunile noastre din prezent ne contureaza viitorul nostru si al celorlalti. Fair enough.  
O alta notiune pe care am perceput-o este cea a unui cerc - generatiile post apocaliptice sunt aproape la fel de salbatice ca stramosii nostri - cele care au ramas pe Pamant, iar cele mai avansate s-au relocat deja pe o alta planeta.

Sa vorbesc intai despre partile bune:
Am ramas fascinata de nivelul la care a ajuns make-up-ul cinematografic, cum se poate transforma un caucazian in asiatic, o asiatica intr-o roscata cu pistrui, o femeie de culoare intr-o blonda cu ochi albastri, s.a. Impressive! Au fost si ceva efecte speciale si momente de actiune interesante, plus cateva peisaje care mangaie privirea - prea putine insa, pentru un asemenea buget.
Trecerile dintr-o perioada in alta sunt realizate destul de bine, iar cadrele se imbina armonios. 
Si cam atat.

Acum ce nu m-a dat pe spate:
Mesajul lui Sonmi repetat la nesfarsit, ca o mica spalare pe creier, ca pentru prosti, parca pentru a ne trage de maneca - asta e ideea principala a filmului! As fi preferat sa fie mult mai subtil si mai implicit.
Ideea din Soylent Green, a oamenilor "reciclati" tot pentru hrana oamenilor (si suntem si atentionati intr-o anumita scena printr-o trimitere la acest film ca ideea este preluata).
Au fost multe momente in care m-am plictisit si m-a obosit cautarea permanenta a personajelor dintr-o epoca in alta, incercand sa disting cine este cine. Te pierzi prea mult in personaje, cand atentia ar trebui focalizata pe gasirea firului narativ. Calupurile de plictiseala erau sparte prin scurte momente filmate in detaliu pentru a fi socante (un om aruncat de la un balcon, trupuri goale si decapitate intr-un abator uman, etc.), puse parca ca la carte, tocmai pentru ca au realizat si ei ca spectatorul a inceput sa caste. Din ce in ce mai mult depistez in filmele contemporane "formule", trigger - e gandite si plasate anume pentru a declansa reactii.
Povestea din 2140 mi s-a parut ca un desen animat Manga - interesanta ideea, cadrul futurist, multa actiune, o scena de sex, dragoste si eroul asiatic care isi da viata pentru femeia iubita si pentru valorile lui. Pure Manga. Dar ma pune pe ganduri de ce au ales tocmai Seul pentru a intruchipa orasul viitorului. Oare Coreea va fi cea mai putere pre-apocaliptica? M-as fi gandit la o alta tara din Asia :-).
Povestea din 2012 este cea mai proasta dintre toate, se vrea o comedioara, dar este cea mai plictisitoare, si, colac peste pupaza, la sfarsit aflam ca de fapt este doar un film la care se uita cei 2 mangaioti de care vorbeam mai sus...De aici s-ar putea intelege ca existenta noastra din prezent este o gluma creata artificial, in comparatie cu alte epoci :-).
Parca au vrut sa combine mai multe stiluri: actiune, comedie, drama, mister, thriller, horror, desen animat, SF, pentru a acoperi toate gusturile si a gasi formula filmului perfect, dar mie mi s-a parut o mare ciorba.
Si cel mai trist este ca nu m-a atins in nici un fel, nu mi-a creat nici o emotie, nu m-a facut nici sa rad, dar nici sa plang, nu am invatat nimic, nu am primit nici un input nou, nu am ramas cu absolut nimic la final. Decat poate cu ideea ca Halle Berry o sa fie sexy si la 80 de ani :-).




Feel Good Movies

Exista anumite filme care, oricat de trist ai fi, indiferent cat de proasta ti-a fost ziua - daca te-a parasit iubitul/iubita, daca te-ai certat cu seful, daca ti s-a stricat masina sau orice alt lucru de acest gen ti s-ar fi intamplat - exista filme care te fac sa uiti de problemele tale, iti ofera exact doza de emotie si de umor de care ai nevoie, si cel mai important - finalul te lasa cu zambetul pe buze si cu speranta in suflet, speranta ca good things can still happen.
Iata care sunt filmele care ma ajuta pe mine sa-mi recapat increderea ca zilele care urmeaza vor fi mai insorite:

1. It's a Wonderful Life (1946) - http://www.imdb.com/title/tt0038650/

In regia marelui Frank Capra, acest film ne arata povestea unui om de afaceri care, ajuns in pragul disperarii si al sinuciderii, isi doreste sa nu se fi nascut niciodata. Ei bine, un inger ii arata cum ar fi fost viata celor dragi fara influenta existentei lui si il aduce pe drumul cel bun. Un film de vazut in familie, un film pentru momentele in care uiti sa fii recunoscator pentru ceea ce ai.

Inspirational quote: "Every time a bell rings, an angel gets his wings".


2. Meet me in Saint Louis (1944) - http://www.imdb.com/title/tt0037059/

Tot un film clasic, regizat de Vincente Minnelli, cu Judy Garland in rolul principal. Este filmul in care cei doi s-au cunoscut si indragostit, un film prin care putem arunca un ochi intr-o epoca in care femeile erau femei, iar barbatii erau barbati :-). Dar despre pasiunea mea pentru filme clasice intr-un alt post.
"Meet me in Saint Louis" este povestea unei familii care isi traieste viata linistita in acest oras in jurul anului 1904 - cu povestile de dragoste ale surorilor mai mari, jocurile celor mai mici, viata domestica a parintilor - pana cand tatal primeste o oferta de serviciu la New York si isi pune familia in fata deciziei de a se muta. De observat care erau dotarile unei case din SUA in anii 1900 si stilul de viata al oamenilor din acea perioada, unele dintre ele nu exista la noi in unele zone nici dupa 113 ani :-).

Inspirational quote:
" 'Tootie' Smith: And I'm taking all my dolls, even the dead ones. I'm taking everything.
Esther Smith: Of course you are. I'll help you pack them myself. You won't have to leave anything behind. Except your snow people, of course. We'd look pretty silly trying to get them on the train, wouldn't we?
'Tootie' Smith: Nobody's going to have them, not if we can't take them to New York! I'd rather kill them if we can't take them with us!
Esther Smith: Oh, Tootie, don't cry. Don't cry, it's all right. You can build other snow people in New York.
'Tootie' Smith: No, you can't! You can't do any of the things that I can do in St. Louis!" 


3. The Sisterhood of the Traveling Pants 1 si 2 (2005 & 2008) - http://www.imdb.com/title/tt0403508/

Desi regizorul - Ken Kwapis - nu este unul foarte celebru, acesta a reusit sa puna in valoare cartile lui Ann Brashares intr-o serie delicioasa, plina de vioiciune, optimism si umor, condimentata de cateva imagini fantastice din minunatul Santorini. Patru adolescente incep sa isi traiasca viata, povestile de familie si de dragoste si incearca sa se gaseasca pe ele insele, o data cu pasirea in maturitate. O pereche de blue jeans descoperita intr-un magazin second-hand care, in mod misterios, se potriveste perfect fiecareia, le ajuta sa pastreze legatura de prietenie dintre ele si sa capete curaj in momentele dificile. Un film simplu, minunat, emotionant. Este un film de vazut si inainte de a merge in Santorini :-).
 
Inspirational quote:
"It would be easy to say that the pants changed everything that summer. But looking back now, I feel like our lives changed because they had to, and that the real magic of the pants was in bearing witness to all of this and in somehow holding us together when it felt like nothing would ever be the same again." 


4. 3 Idiots (2009) - http://www.imdb.com/title/tt1187043/

Regizor: Rajkumar Hirani. Si da, este un film indian. Pentru cei dintre voi care au prejudecati fata de filmele indiene, va rog sa le lasati acasa. Scenele de dans si cantec exista si in acest film, da, insa intr-o masura foarte mica, si fac parte dintr-o coloana sonora fantastica care nu intuneca cu nimic stralucirea acestui film, dimpotriva. Povestea a 3 prieteni care incepe in facultate si se incheie la maturitate, povestea unui om cu o inteligenta iesita din comun, care reuseste sa uimeasca si sa motiveze mai multe generatii. Un film inspirational la maximum, unde momentele in care ti se face pielea de gaina se impletesc cu cele in care razi cu lacrimi. Un film care mi-a schimbat complet conceptia asupra filmelor indiene, un film pe care l-am revazut de 4 ori fara sa ma plictisesc, si de fiecare data senzatia cu care am ramas a fost una de bursting happiness.

Inspirational quote:
"Aaal izz well" ( ofc :-) )


5. Last Holiday (2006) - http://www.imdb.com/title/tt0408985/

Regizor: Wayne Wang. Un film despre puterea de merge mai departe, despre gasirea unui fir de aur in orice baltoaca de noroi, despre visuri implinite chiar cand destinul pare sa se impotriveasca. Queen Latifah este o casierita simpla si timida la un supermarket, indragostita de un coleg si cu un caiet secret de visuri. Cand afla ca sufera de o boala terminala, isi da demisia si isi lichideaza economiile, urmandu-si cel mai mare vis: acela de a merge la Karlovy Vary. Intamplarile care urmeaza sunt amuzante, neasteptate, si pline de optimism pur.

Inspirational quote:
"You wait and you wait for somethin' big to happen... and then you find out you gonna' die. (...) Next time... we will laugh more, we'll love more; we just won't be so afraid." 

Pe voi ce filme va fac sa va simtiti bine?