Sunt la biroul meu de la etajul 14, pe colt. E liniste, mare parte din
colegi sunt in pauza de masa. Afara e un soare minunat de orbitor ce imi
poarta gandurile spre primavara. Primavara...parca in dimineata asta
mirosea a pamant umed si a iarba ce se zbate sa iasa la lumina. Poate
totusi chiar se apropie primavara, nu e doar o iluzie.
Ma grabesc sa semnez niste hartii de pe birou, in timp ce telefonul suna. Vorbesc la telefon, visez la primavara, rasfoiesc hartiile. Una imi cresteaza o linie fina pe aratator si o picatura de sange nu intarzie sa apara. Scot un "ouch" involuntar si imi rotesc ochii dupa un servetel - contractele patate cu sange sunt de-a dreptul dezgustatoare.
Ochii mi se opresc pe o privire albastra aparuta ca de nicaieri, si niste maini dibace imi infasoara degetul intr-un servetel. Termin de vorbit la telefon si ma descopar tot singura, in biroul aproape gol. De undeva de departe aud o voce: "Eva, vii la masa?"
Ma grabesc sa semnez niste hartii de pe birou, in timp ce telefonul suna. Vorbesc la telefon, visez la primavara, rasfoiesc hartiile. Una imi cresteaza o linie fina pe aratator si o picatura de sange nu intarzie sa apara. Scot un "ouch" involuntar si imi rotesc ochii dupa un servetel - contractele patate cu sange sunt de-a dreptul dezgustatoare.
Ochii mi se opresc pe o privire albastra aparuta ca de nicaieri, si niste maini dibace imi infasoara degetul intr-un servetel. Termin de vorbit la telefon si ma descopar tot singura, in biroul aproape gol. De undeva de departe aud o voce: "Eva, vii la masa?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu