joi, 7 februarie 2013

Mediocritate

In momentele grele din viata mea, de fiecare data, imi revine in minte un gand: de ce nu pot fi si eu mediocra? Sa am o viata similara cu a celorlaltora, sa fiu o alta oaie din turma. Si nu o spun in sens peiorativ. Cred ca e placut sa pasti linistit, inconjurat de alte pufosenii ca tine, pe o pajiste intinsa si uniforma, fara sa iesi tu in evidenta printr-o blana mai roz, printr-o tehnica mai speciala de pascut, prin cautarea unei pajisti mai verzi, sau prin invatarea unui grup de oi sa joace fotbal. 
De cele mai multe ori insa, mie nu mi-a iesit. Intr-un fel sau altul, viata m-a adus in situatii in care eu eram oaia care pleca de nebuna prin padure, sau care se lupta cu lupii, cand restul mitoaselor dormeau, sau care se chinuia sa invete sa zboare, desi era fizic imposibil sa se intample asta vreodata - pentru ca, nu? - oile nu au aripi. Si de fiecare data m-am regasit cu genunchii zdreliti, cu blana plina de sange, cu urechile pleostite, dorindu-mi iar si iar sa fiu mediocra. Mediocra, multumita, fericita in prostia mea de oaie care nu cunoaste alta viata decat cea de oaie.



Un comentariu:

  1. :) Is dragute oile.Beheee :D
    Tu le zici dragut,eu le zic turma de vaci.Lasa,de ce sa fii la fel,e mai bine sa fii oaia zburatoare,incerci macar ;)

    RăspundețiȘtergere