Dimineata devreme - sa fi fost vreo 8? E soare, trafic lejer, gasesc loc de parcare in buza cladirii - iubesc zilele astea! Ma extrag din masina, imi infig in dinti marul din care am inceput sa rontai pe drum, imi iau catrafusele (a se citi poseta), iar de pe bancheta din spate pescuiesc un urs de plus cat mine de mare, cadou de la Y de acum o suta de ani. Nici nu stiu de ce l-am tinut pana acum, insa iata ca astazi am profitat de initiativa unui coleg de a strange jucarii pentru copiii unei familii sarace, ca sa il donez pentru a crea bucurie unui suflet mic.
Sunt inca un pic adormita si merg agale, molfaind din mar si cu ursul meu sub brat. Paznicul ma priveste amuzat, dar pe mine ma apuca cascatul. Intru in lift si degetul mi se duce instinctiv pe cifra 14. Usile dau sa se inchida, dar o mana se strecoara printre ele si le opreste. Intra un barbat inalt, brunet, intr-un sacou maro slim fit. Mmmm...miroase bine...ma trezesc :-). Cand imi vede monstruozitatea de urs, tresare si se abtine greu sa nu il pufneasca rasul.
"L-ai luat sa iti tina de urat astazi?"
"Mda", zic, "de fapt l-am luat sa imi faca treaba cand plec in pauza de masa".
Etajele se succed unul dupa altul si tacem. Pe la 8 iar ma intreaba:
"Este pentru copilul tau?"
"Este pentru un copil, da", ii raspund.
Se hlizeste si ma roaga sa ii dau numarul meu de telefon, sub un pretext stupid. Ii spun ca nu e greu de aflat, doar lucram in aceeasi cladire, nu? Pai hai sa vedem cata substanta cenusie are!
Si chiar a avut - in cateva ore m-a sunat. Iesim maine seara - chiar sunt curioasa ce strategie a avut pentru a-mi afla numarul de telefon.
P.S. M-am distrat cand am gasit poza asta - fix cam asa aratam si eu :-).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu